Probleme de vedere ale copilului

probleme de vederePână la vârsta de 17-18 ani, ochii unui copil cresc încontinuu, dar cele mai mari schimbări se petrec în primii doi ani, când ochiul atinge 80% din dimensiunea lui finală. Tot atunci se pot depista şi anumite probleme de vedere legate, cel mai frecvent, de miopie, astigmatism, hipermetropie, strabism şi ambliopie.

 

Din primele zile, copiii percep culorile, mişcările, schimbările de intensitate a luminii. Dar dacă ceea ce văd nu corespunde realităţii? Iată cu ce probleme de vedere se pot confrunta copiii:

 

Ambliopie

Este cunoscută sub denumirea populară de „ochi leneş“. Creierul favorizează mai mult un ochi, ceea ce cauzează o proastă vedere a celuilalt. Afecţiunea apare destul de des la copiii sub 6 ani şi trebuie tratată repede, prin purtarea unui bandaj special (ocluzor) peste ochiul sănătos, pentru a-l forţa pe celălalt.

 

Strabism

Se uită cruciş – este cea mai frecventă descriere a strabismului, cauzat de slăbirea musculaturii într-un ochi. Mulţi dintre bebeluşi se uită cruciş pentru că musculatura nu este suficient dezvoltată, dar după 6 luni acest dezechilibru nu mai este normal. Copilul trebuie dus la medic, care îi poate recomanda, în funcţie de gravitatea situaţiei, ochelari, purtarea unui ocluzor şi/ sau operaţia.

 

Miopie

Copilul nu are o problemă în a vedea de aproape lucrurile, dar nu focalizează bine la distanţă. Se poate detecta uşor după vârsta de 1-2 ani, când copilul miop devine foarte agitat, ţine capul într-o parte sau ochii întredeschişi şi e deranjat de lumină. Purtarea ochelarilor este absolut necesară. Miopia se corectează optic, dar tendinţa fiziologică este de a se accentua, în special în lipsa ochelarilor.

 

Hipermetropie

Copiii văd la distanţă, dar nu focalizează bine pe lucrurile care le sunt aproape. Este mai greu de detectat de către părinţi, mai ales când micuţii nu pot spune ce-i deranjează. Un grad de hipermetropie este normal la copiii mici, şi pe măsură ce ochiul se dezvoltă, lucrurile se reglează, dar în cazurile severe, copilul trebuie să poarte ochelari, pentru că, netratată, hipermetropia poate duce la strabism sau ambliopie.

 

Astigmatism

Când copilul vă spune că vede în „ceaţă“, astigmatismul e de vină. Corneea are forma unei mingi de rugby şi asta produce deformarea imaginilor. Pentru un copil care suferă de astigmatism, litera T se poate vedea ca un I sau ca o liniuţă, şi asta face cititul dificil. Se corectează prin purtarea de ochelari. Ca şi în cazul altor „defecte“, şi problemele de vedere se pot moşteni. Dar asta nu înseamnă că părinţii care poartă ochelari vor avea automat un copil cu defecte de vedere. Sau invers, chiar dacă părinţii văd perfect, copiii pot avea defecte mari de vedere.

 

Indicii că are probleme de vedere:

  • Se apropie prea tare de televizor sau de caietul pe care desenează sau scrie.
  • Se plânge ocazional de dureri de cap.
  • Închide câteodată un ochi, încercând să privească doar cu unul, sau ţine capul înclinat, bărbia întinsă înainte sau într-o parte.
  • Are ochii iritaţi sau umflaţi, sau acuză dureri.

 

Urgent, la doctor!

Dacă nou-născutul prezintă o pupilă mai albă, o pleoapă înroşită sau mai căzută, o cornee mai mare la unul sau la ambii ochi, daca lăcrimează, priveşte deviat sau are pupilele inegale, mergeţi de urgenţă la medic. Defectele de structură evoluează rapid şi, dacă nu sunt tratate urgent, ochiul poate fi compromis. Cataracta congenitală, glaucomul, retinopatia de prematuritate şi strabismul congenital pot fi remediate prin operaţie, cu condiţia să fie reperate imediat.

 

Ajută-l să-şi învingă complexele

Să porţi ochelari sau un petic peste ochi nu este plăcut pentru un copil. „Depinde mult de atitudinea părintelui dacă va percepe acest lucru ca pe un handicap“ – spune oftalmo-pediatrul Daniela Cioplean. „Complexele sunt induse uneori şi de către părinţi sau bunici, cărora le este ruşine de comentariile celor din jur. Am fost scandalizată când un tătic mi-a spus că nu va pune copilului un petic pe ochi, cu riscul ca el să orbească. Copiii mici nu au nici un complex, iar cei mari vor fi mai uşor de convins dacă li se face comparaţia cu un personaj pe care îl admiră, gen Harry Potter.“

 

Şi bebeluşii poartă ochelari

Paul are un an şi jumătate şi poartă ochelari de la 8 luni. Carmen povesteşte: „După 6 luni de la naştere, când am văzut că Paul încă priveşte cruciş, l-am dus la un specialist, care ne-a spus că, pe lângă strabism, suferă şi de hipermetropie şi ne-a recomandat purtarea ochelarilor cu dioptrii +2. Cum nimeni din familie nu a avut probleme de vedere, ne-a fost greu să acceptăm ideea că Paul va purta ochelari şi am cerut o a doua părere. Diagnosticul ne-a fost confirmat: oftalmo-pediatrul ne-a recomandat purtarea de ocluzor (3 ore pe zi) şi ochelari (permanent). Ambele probleme – hipermetropia şi strabismul – s-au ameliorat vizibil.“

 

Cum poţi să previi

  • Când citeşte, distanţa de siguranţă este de două palme. Cea faţă de televizor se calculează înmulţind diagonala ecranului cu şase.
  • Nu e bine ca încăperea să fie prea întunecată ori să se „scalde“ în multe jocuri de lumini şi umbre.
  • Postura este foarte importantă şi atunci când mănâncă, şi atunci când stă la masă şi pictează, şi în faţa computerului.
  • Este contraindicat ca un copil să petreacă mai mult de 2 ore în faţa computerului sau a televizorului.

 

0 – 6 luniSe verifică dacă nu suferă de malformaţii congenitale – glaucom sau cataractă.
7 – 12 luniSe poate pune un diagnostic concludent pentru strabism. Până atunci se consideră strabism fiziologic.
1 – 2 aniEste perioada când sunt cel mai greu de examinat, dar un control este obligatoriu.
2 – 4 aniAcum problemele congenitale se accentuează şi se pot dobândi unele defecte de vedere.
Până în 5 aniOrice copil trebuie să fie văzut măcar o dată de către un oftalmo-pediatru.

 

Foto: shutterstock.com

Adauga un comentariu