Afirmarea de sine – cum ne afecteaza modul in care comunicam

In ultima perioada m-am gandit din ce in ce mai des la corelatia dintre stima de sine, aparitia conflictelor interpersonale, nivelul ridicat de stres si lipsa unui tip de comunicare functional .

Pornind de la ideea ca toata relationarea noastra cu ceilalti are la baza comunicarea, importanta integrarii unui tip de comunicare functional este de luat in calcul.

Probabil ca fiecare dintre noi a trait situatii in diferite planuri ale vietii in care, desi am vrut  sa transmitem ceea ce simteam sau doream, am ales sa reprimam emotiile, dorintele, nevoile sau sentimentele, in detrimentul propriei persoane si a starii de bine, din cauza temerii de a nu fi judecati de cei din jur, catalogati, etichetati.

Cel mai probabil ulterior acestei actiuni au urmat o serie de trairi cum ar fi frustrarea, neputinta, nedreptate, dezamagirea, sentimentul de vinovatie atribuit propriei persoane, emotii greu de gestionat, trairi care au putut fi manageriate sau nu in functie de resursele de care fiecare dintre noi dispune.

Daca ar fi sa asemanam reprimarea acestor emotii, dorinte, nevoi si sentimente cu presiunea care apare in cazul unei sticle de sampanie calda si agitata, am ajunge la concluzia ca aparitia unei rabufniri poate fi iminenta, in sensul in care este suficient un stimul mic pentru aparitia unei reactii puternice, de necontrolat.

Literatura de specialitate denumeste capacitatea individului de a comunica, impartasi si promova propriile drepturi, opinii, experiente, emotii,  sentimente, nevoi, dorinte, asteptari, tinand totodata cont si de ale celorlalti, ca o comunicare de tip asertiv, in timp ce reprimarea acestora tine de un comportament pasiv. Rabufnirea amintita mai sus este intalnita in literatura de specialitate ca un comportament agresiv.

Sa ne imaginam o situatie des intalnita la locul de munca: ai un raport de activitate de facut si dupa ce il livrezi sefului, acesta vine la tine in birou si-ti spune ca rezultatul este sub nivelul asteptarilor sale.

Avand un comportament pasiv, putem pleca capul si spune spasiti ca asa este si ca-l vom reface, un comportament agresiv ne-ar indemna sa-i raspundem superiorului ierarhic ca daca nu ii convine felul in care am abordat lucrarea, n-are decat sa o faca el, in timp ce avand integrata o comunicare asertiva am putea sa ii raspundem ca intelegem felul in care apreciaza ca fiind lucrarea si ca mai putem modifica anumite aspecte la ea, atata timp cat ne ofera si niste sugestii cu privire la ce i s-a parut neconcordant cu realitatea.

In toate cele trei cazuri folosim cate un tip de comunicare, iar daca primul ne poate aduce frustrare si scaderea stimei de sine, al doilea ne poate genera emotii puternice de furie, cel de-al treilea poate fi modelul functional prin care, desi admitem ca poate am comis o eroare, ne exprimam punctul de vedere si suntem dispusi sa revizuim cele scrise sub indrumarea celui nemultumit de rezultat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Familie