Copii educati fara bataie, fara pedepse, dupa metoda lui Alan Kazdin

Pana nu demult, pedepsele fizice aplicate copiilor erau considerate o norma. In ultimii ani, tot mai multi parinti au inteles ca violenta nu este o metoda de educatie, insa stastistic vorbind, tot mai exista mult prea multe gospodarii in care copii sunt educati cu palma. Acum insa, un expert in domeniul educatiei ne spune ca nici pedepsele de alta natura nu sunt benefice si ca ar trebui sa renuntam complet si la acestea. Ce mai ramane?, poate va intrebati. Ei bine, o alta metoda de educare.

Cum educi copiii fara bataie si fara pedepse, metoda lui Alan Kazdin

Alan Kazdin, directorul Centrului de Parenting de la Yale, sustine ca nici pedepsele prin care privezi copilul sau adolescentul de diferite beneficii sau bunuri nu sunt o solutie.
Pedepsele restrictive fac parintii sa se simta bine, insa nu vor schimba nicicand comportamentul copilului, sustine expertul.
In locul acestei metode, el sfatuieste parintii sa aplice o cu totul alta strategie si sa incurajeze comportamentul pozitiv, pe care vor sa il vada in continuare la copil, pana cand comportamentul negativ dispare, treptat.

Privind in ansamblu, parintii pot fi impartiti in 3 mari categorii: cei ce par sa fi primit un manual de parenting odata cu copilul, ai caror copii asculta intotdeauna de vorba buna, folosind tehnici de negociere si care isi hranesc copiii cat mai sanatos posibil.

Cea de-a treia categorie, un numar mic de parinti ce greu pot fi catalogati parinti, fiind foarte abuzivi si in familiile carora autoritatile ar trebui sa intervina mai des.

Si cea de-a treia categorie de parinti, in care intra cei mai multi: parinti stresati, ce nu isi abuzeaza copiii, ci incearca sa-i educe cum pot mai bine. Aceasta categorie din urma, cea mai numeroasa, e caracterizata din pacate si de inconsistenta: intr-o zi sunt prea duri cu copiii, in alta zi trec comportamente negative cu vederea.

Ce metoda sustine expertul in educatie

Unul din principalele moduri in care parintii isi educa copiii, fara sa realizeze, este puterea exemplului.
Modul in care parintii se comporta, deciziile pe care ei le iau, influenteaza enorm comportamentul copiilor.
De exemplu, daca parintii sunt foarte sarcastici in dialogul cu copilul, si copilul va deveni sarcastic in dialogul cu prietenii sau colegii.
Daca un copil este lovit acasa, el va lovi la randul lui colegii, prietenii.

Totodata, creierul nostru este dezvoltat in asa fel incat sa detecteze mai usor aspectele negative, decat pe cele pozitive.

De exemplu, daca cineva drag, sotul, copilul sau o prietena, face 10 gesturi frumoase, insa cel de-al 11-lea este deranjant pentru tine, cea mai mare importanta o vei acorda celui de-al 11-lea gest.
De aici pleaca si aceasta metoda de educatie, axandu-te pe aspectele pozitive ale comportamentului copilului.

A da instructiuni nu schimba comportamentul unui copil ce nu asculta

„Ti-am spus de o mie de ori sa strangi jucariile de pe jos!” – Suna cunoscut? Probabil ca da. Din pacate acest tip de retorica nu functioneaza.
Mai ales cand e mic, poti sa ii explici copilului de ce nu e bine sa aiba un comportament negativ. E foarte bine pentru dezvoltarea comunicarii, pentru a dezvolta procesul de gandire, insa nu si pentru a schimba comportamentul.

Cum schimbi comportamentul negativ fara pedepse – iluzia alegerii

In esenta, comportamentul se poate schimba tinand cont de 3 etape: Ce se intampla inainte de comportamentul negativ, cum modifici comportamentul si ce sa faci la final.

Cum previi comportamentul negativ:

Daca iei seama la anumite momente, vei observa cand se declanseaza un comportament negativ.
De exemplu, ii spui fiicei tale sa se imbrace:

„Hai sa iti pun bluza pe tine, ca trebuie sa plecam la bunica.” Daca este unul din acele momente, copilul va incrucisa mainile si va spune un „NU” hotarat.
Din acest moment, conflictul poate escalada si se poate ajunge la tipete, plansete si in final, frustrare de ambele parti.

Daca, in schimb, ii oferi iluzia unei alegeri (nici macar nu trebuie sa fie o alegere ce conteaza), e mai probabil ca cea mica sa raspunda pozitiv: „Ce bluza vrei sa porti astazi la bunica, cea rosie sau cea verde?”. Cu un astfel de exemplu, ascunzi in intrebare o decizie, aceea de a pleca la bunica, care nu ramane negociabila, in schimb ii dai optiunea de a purta o culoare sau alta, creand impresia ca nu e o constrangere.

Cum schimbi comportamentul, odata ce e in desfasurare

In atentia expertului in educatie intra foarte multi copii cu comportamente problematice, ce isi lovesc parintii si profesorii, fac crize de furie puternice si foarte frecvente.

Odata ce comportamentul negativ este deja declansat, Alan Kazdin recomanda ca atunci cand copilul este calm si linistit, sa joci un joc cu el.
Cum se desfasoara jocul:

Spunei fiului tau cand este perfect calm sa jucati un joc de rol: tu ii spui lui un lucru pe care nu are voie sa il faca in ziua respectiva, precum sa se uite la televizor, iar el trebuie sa se comporte ca si cum acest lucru l-ar deranja foarte tare.

Explica-i copilului ca acest joc este o fictiune, interdictia nu este reala. Lasa-l sa se manifeste pana isi consuma energia, apoi provoaca-l sa repetati experienta.

Daca in mod obisnuit incepe sa imparta pumni si palme in timpul crizelor de furie, explica-i ca acum, fiind un joc, nu trebuie sa se manifeste violent, ci doar sa se descarce, ca si cum ar fi suparat.

Ce sa faci la finalul comportamentului negativ

La final, lauda faptul ca s-a descarcat de energie fara sa loveasca si sa raneasca pe cineva, fara sa strice obiecte din jur, etc. Repeta acest procedeu timp de 2-3 saptamani, in fiecare zi.

Aceasta metoda da rezultate foarte bune, conform specialistului, care sustine ca parintii au observat o rarire a crizelor de furie si o diminuare a lor in intensitate, odata ce ele apar cu adevarat.
Cand o criza de furie apare cu adevarat, copilul probabil nu va mai lovi pe nimeni cu pumnii sau picioarele, ci pur si simplu se va descarca de sentimentele negative. La finalul crizei de furie, lauda-l ca de obicei ca nu a ranit pe nimeni, nu a stricat nimic din jur.

Sursa articol: theatlantic.com

Imagine: Shutterstock