De ce nu vorbeşte? Semne îngrijorătoare

„Fetiţei prietenei mele nu-i mai tace gura, şi are aceeaşi vârstă cu Radu al meu (2 ani). Al meu de ce spune doar câteva cuvinte, de ce nu vorbeşte în propoziţii?“

După vârsta de un an, limbajul se dezvoltă foarte mult la majoritatea copiilor. Însă nu la toţi. Află de ce.

 

 

Cei mai mulţi dintre părinţi se concentrează să audă un început de „mama“, „tata“, „papa“ etc., însă este foarte important limbajul receptiv (copilul să înţeleagă ceea ce i se spune) şi cel expresiv (să combine cuvintele în propoziţii sau fraze pentru a spune ceva cu sens). Limitele de vârstă sunt importante, însă nu rigide.

 

Uneori, întârzierile au cauze medicale: complicaţii la naştere, naştere prematură, anomalii genetice, boli sau accidente, probleme de auz, de anatomie a căilor aeriene, probleme legate de dezvoltarea sistemului nervos central.

De multe ori, însă, întârzierile nu pot fi legate de nicio cauză medicală. Şi atunci, ne putem gândi la o stimulare insuficientă a copilului (cum să vrem să vorbească, dacă noi îl lăsăm să se joace în legea lui, fiind multumiţi că „e aşa cuminte…“, „nu ne deranjează deloc, ne putem face liniştiţi treburile“?).

 

Atenţie, şi următoarele „comportamente“ pot bloca dezvoltarea limbajului la copil:

  •  a ţine copilul cu suzeta exagerat de mult
  • a nu vorbi copilului (comunicare insuficientă)
  • a nu însoţi limbajul vorbit de mimica şi gestica adecvate, de tonul potrivit
  • a imita limbajul copilului
  • a vorbi exagerat de mult copilului (adulţi extrem de vorbăreţi care nu mai dau şi copilului rândul la exprimare)
  • a anticipa şi a satisface nevoile copilului prin „ghicirea“ gândurilor, intenţiilor lui, fără a-i mai permite să încerce să îşi exprime o necesitate.

 

Însă adevăratele probleme sunt în altă parte: copilul nu răspunde atunci când este strigat, nu este interesat când i se vorbeşte, nu priveşte în ochi interlocutorul, nu arată cu degetul.

Întotdeauna este bine să ne notăm ceea ce ştie copilul să facă şi la ce vârstă, pentru a ne duce la specialist (pediatru, psiholog sau neuropsihiatru) cu temele făcute, pentru a beneficia de o evaluare cât mai obiectivă. Şi, mai ales, nu trebuie să lipsim de la evaluările periodice pe care le face pediatrul copilului nostru. Spuneţi medicului toate îngrijorările pe care le aveţi.

 

Situaţii speciale

  • Copiii născuţi prematur pot avea întârzieri în vorbire până la vârsta de 2 ani, însă în evaluarea dezvoltării lor, specialiştii iau în considerare vârsta la care copiii ar fi trebuit să se nască, nu cea la care s-au născut.
  •  Gemenii comunică nonverbal unul cu celălalt, au tendinţa de a-şi stabili propriul limbaj codificat, doar de ei înţeles, pot să aibă întârzieri de vorbire, mai ales că, de multe ori, se nasc înainte de termen – toate acestea pot întârzia într-o oarecare măsură limbajul.
  • Infecţiile cronice ale urechilor, în primul an de viaţă, când sunt puse bazele limbajului, pot avea ca efect şi slăbirea auzului, şi întârzierea învăţării limbajului vorbit.

 

Ce ar mai trebui să ştii

  • 25% dintre copii vorbesc mai târziu şi mulţi dintre ei nu au nevoie de ajutor special pentru a recupera întârzierea de vorbire.
  • Deşi un copil de un an şi jumătate poate spune între 10-50 cuvinte, poate înţelege mult mai multe (gestica şi urmarea indicaţiilor care i se dau indică înţelegerea şi abilităţile de comunicare).
  • Băieţii au tendinţa de a vorbi puţin mai târziu decât fetele – cu una-două luni (de exemplu, la 18 luni, băieţii folosesc cca. 30 de cuvinte, iar fetele – cca. 50 de cuvinte).

 


Foto: shutterstock.com

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din 1 - 2 ani