De tine depinde SĂ AI UN COPIL FERICIT

„Ești rea”, „Mă înnebunești” sau „Stai cuminte, că vine bau-bau (sau nenea polițistul) și te ia” – cine nu a auzit vorbele astea în copilărie? Ne-am promis în sinea noastră că vom crește un copil fericit și nu vom repeta greșelile părinților noștri și totuși ne regăsim călcându-le pe urme.

Poate că un copil tăcut și manierat este visul oricărui părinte, dar dacă obții acest rezultat „dresându-l” prin cuvinte de dojană exagerate sau cu „E rușine!”, „Râde lumea de tine!” nu este cea mai bună idee. Rezultatul de mai târziu va fi un adolescent introvertit, complexat sau revoltat. Cel mai bine ar fi să înțelegem că anumite comportamente ale micuțului sunt absolut normale. Nu trebuie să avem pretenția ca atunci când mănâncă să fie la fel de curat ca un adult. Pur și simplu, încă nu poate face mai mult.

Nervii și lipsa controlului nu au ce căuta în dialogul cu copilul. Atunci când îl disciplinezi, fă-o cu dragoste și micuțul va înțelege într-un final că este spre binele lui.

 

AȘA NU

  • Nu îl forţa să te asculte de frică. Dacă îl ameninți sau dacă îi spui că o să te îmbolnăvești, ar trebui să îți schimbi modul de abordare. Altfel, va ajunge un adult temător, plin de complexe și ar putea chiar să dezvolte un sentiment copleșitor de vină.
  • Nu îți impune părerea în hotărârile importante pe care le are de luat, cum ar fi facultatea pe care s-o urmeze sau meseria pe care şi-o doreşte.
  • Nu îl lăsa nici să facă tot ce vrea sau să fie prea independent când e mic, dar nici nu îngrădi prea mult libertatea adolescentului. Atunci când copilul devine un tânăr adult, ar trebui să îl lași să decidă singur în ceea ce privește viața lui, bineînțeles, lăsându-i și responsabilitățile care vin odată cu drepturile sale.

 

AȘA DA

  • Spune-i ce aștepți de la el și corectează-l cu calm când greșește, arătându-i care sunt consecințele faptelor lui. Dacă nu este ceva ce poate avea urmări catastrofale, lasă-l mai bine să greșească, pentru a reuși să învețe. Altfel, ar putea să creadă că ar fi ieșit bine, dar tu l-ai împiedicat să facă ce dorea.
  • Îi poți spune părerea ta despre facultatea la care urmează să se înscrie versus calitățile lui sau succesul pe care l-ar putea avea în viitor pe piața muncii, dar asta într-un mod delicat și cât mai obiectiv cu putință. La fel, și despre partenerul/partenera ales/aleasă.
  • Cu cât crește, lasă-l mai liber. Bineînțeles, pe de altă parte, este nevoie să știe că ești încă lângă el, că îl ocrotești și că există niște limite.

 

COPILUL NU E UN ANIMĂLUȚ DE DRESAT

A folosi rușinea sau frica în educația copilului poate părea că dă rezultate: pe moment, te ascultă. Dar, din fericire, puii de om nu sunt animale de companie care trebuie dresate. Ei trebuie educați și aceasta înseamnă altceva. Mamele ar trebui să conștientizeze că tiparul de comportament pe care micuţii îl învață acum le va folosi și în viața de adult.

Băiețelul căruia mama îi stimulează prea mult sentimentul de rușine va fi timid și va căuta inconștient o parteneră care să îl controleze.

O mamă care își educă fetița prin frică va avea neplăcuta surpriză să vadă cum, mai târziu, adolescenta va dezvolta un tip de atașament nesigur și va fi dependentă emoțional. În plus, va avea multe alte fobii, frici și traume care îi vor îngreuna adaptarea în societate.

 

 

Text: Libertatea pentru femei

Foto: shutterstock.com

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Copilul tau