Efectele gradinitei: observa-le cu atentie!

E buna gradinita pentru copilul de doi-sapte ani? Are rost? Ce intrebare dificila… Nici nu stiu cum sa incep articolul. Cum sa incerc sa explic de ce este bine sa duci copilul la gradinita si ce efecte are gradinita asupra copilului?!

Este bine sa ii dai copilului legume si fructe? Este bine sa tii copilul in aer curat? Ce raspuns ati da? Normal ca da… Efecte pozitive, nu?

Cum sa scriu un articol despre ceva ce stie toata lumea, ca numai parintii buni isi duc copiii la gradinita. Pentru ca ei stiu ca acolo copiii vor invata sa gandeasca logic, sa se inteleaga pe ei si pe ceilalti, sa cerceteze.

Ei se pot dezvolta armonios alaturi de cei de varsta lor, invata normele de conduita, isi cunosc propria valoare, isi masoara aptitudinile, au mijloacele materiale si spirituale pentru a deveni oameni care sa faca fata provocarilor generatiei lor. Despre gradinita numai de bine? Nu chiar!

Cateva posibile situatii

Ce spun carcotasii

Sunt si parinti – si, credeti-ma, numarul lor nu este tocmai nesemnificativ -, care ar putea sa tina discursuri, conferinte despre cat de rau este la gradinita, cum copilul lor a tinut-o numai intr-o boala, cum doamna tipa la el, cum il bateau copiii, cum nu primea niciodata suficiente buline rosii, cum era ori prea cald, ori prea frig, cum educatoarea era ori prea tanara si neexperimentata, ori prea batrana si troglodita in principii educationale invechite, cum mancarea era o porcarie…

Ce noroc ca noi, acesti parinti vesnic nemultumiti, suntem „perfecti si acasa, si la locul de munca, si constituim niste modele de conduita si atitudine pentru aceasta societate, respectiv pentru copilul nostru, care va fi „la fel de perfect ca si noi intr-o lume atat de imperfecta…

O experienta personala

Eu am avut copilul la o gradinita in primii trei ani, iar la grupa pregatitoare l-am mutat la o alta. Pentru a-l acomoda cu „socul adaptarii la o alta unitate de invatamant – scoala, cu un an inainte, si pentru a nu face dependenta afectiva de educatoarea dinainte, pe care o adora.

Asa am vrut eu, si gata. Copilul meu are o educatoare perfecta. Efectele gradinitei asupra copilului meu le resimtim toti in familie – dintr-un neadaptat, rasfatat, mitocan uneori, nesigur pe el, fricos s-a transformat in opusul. Toti suntem mai relaxati, mai fericiti, mai linistiti.

Daca nu se integreaza

Daca cel mic plange si refuza gradinita in prima saptamana, asta nu inseamna ca trebuie retras. De asemenea, grelele zile de luni, cand, dupa weekend, ar vrea sa mai stea cu mami si tati, nu sunt semne ale neadaptarii.

Despre neadaptare este vorba atunci cand nici dupa o luna copilul nu accepta colectivitatea, cand regreseaza psiho-afectiv, reincepe sa faca pipi pe el, devine foarte agresiv sau, dimpotriva, apatic. Faptul ca se imbolnaveste usor si prinde orice virus sau bacterie nu inseamna ca nu se adapteaza…

Efectele gradinitei asupra familiei

Daca nu toti membrii familiei sunt in egala masura de acord cu inscrierea copilului la „gradi, apar probleme. Acela care ar fi vrut ca cel mic sa mai stea un pic acasa (mama, tata, bunica, chiar bona, care se simte amenintata ca-si va pierde slujba) va sabota constient sau inconstient adaptarea la gradinita.

Va sugera copilului, verbal sau prin comportament, un eventual pericol, va profita de orice stranut sau tristete trecatoare a copilului pentru a folosi expresia ti-am spus eu…

Poate gradinita sa dauneze? Uneori, da. Cand copilul este prea mic, are imunitatea scazuta sau a dezvoltat de timpuriu o anxietate de separare.

Alte situatii tin de familie – cineva induce copilului un stres emotional, mama este excesiv de anxioasa, sau parintii vorbesc dezagreabil despre cadrele didactice si cel mic este ostil in relatia cu educatoarea. Mai sunt si situatii – rare – care tin de cadrele didactice neprofesioniste sau de gradinite neautorizate, dar asta este o alta poveste…

Text: Cristiana Haica,
Foto: Shutterstock.com