Frați și surori, de ce se detestă

De ce se detesta pe fata, chiar si dupa 30 de ani? Parca nu ar fi crescut de la varsta la care se paruiau pentru jucarii sau pentru atentia parintilor. Motivele pot fi nenumarate si ele dau seama despre conflicte nerezolvate.

 

 

Sora mea era mereu privilegiată

„Sora-mea mai mare e desteapta si frumoasa. Drept care a cules laurii de peste tot. Ea a fost mai des in strainatate de cand suntem mari, ea mergea la cercul de pictura si la cel de poezie.

Eu eram cel care «batea mingea pe maidan». M-am obisnuit cu imaginea asta si acum tot cam pe acolo ma situez.

Nu vreau sa fiu preferatul mamei, insa nici nu vreau sa mi se reproseze ca nu am fost cel mai bun la matematica…“

In general, fratii mai mici sunt comparati cu cei mai mari.
Parintii pot sa mai faca o greseala: ei confirma inconstient comportamentul unui copil, il considera cel mai bun si mai frumos, acesta se comporta in acord cu asteptarile parintilor si astfel cercul vicios-virtuos se inchide.

Spre dezavantajul celuilalt copil. Ideal este ca parintii sa isi vada progeniturile ca pe niste fiinte diferite, asa cum sunt de fapt, nu sa-si compare unul cu altul…

Sora-mea e o proasta

„A fost mai mare si i-au suflat in ciorba mereu. Dar asta nu a impiedicat-o sa fie o aiurita la maturitate. Sunt sase ani diferenta intre noi, dar parca am fi din familii diferite.

Ea nu stie pe ce lume este, sta intr-o casnicie nefericita, sufera… Eu sunt bataioasa si nu accept treaba asta. Chiar daca nu semanam, e totusi parte din familia mea…“

Copiii cu diferente mari de varsta intre ei par sa nu semene. Nu vor avea aceleasi valori la maturitate, par sa aiba temperamente diferite, parca ar fi apa si uleiul.

Adevarul este ca afectiunea dintre ei poate sa fie mare, insa modul cum se exprima ea duce cu gandul mai degraba la ura. Nu stim intodeauna sa ne exprimam corect emotiile.

Poate ca reprosurile frecvente nu sunt decat expresia durerii pentru nefericirea celuilalt frate.

Ea de ce a fost la balet?

„Pe sora-mea mai mare au dat-o la balet la cinci ani. Era ca o printesa, gratioasa si toata imbracata in alb si roz“, shutterstock_136277618povesteste S., 30 de ani.

„Pe mine m-au dat la violoncel. Auzi, la violoncel! Macar daca era pian! Asa, stateam cu vioara aia enorma intre picioare, incercand sa vad de ce eu nu pot sa fiu printesa… Am vrut la gimnastica, dar nuuu…“

Sunt frecvente cazurile in care parintii isi descarca propriile aspiratii neimplinite asupra copiilor sau pur si simplu proiecteaza asupra lor propriul ideal educativ.

Lasa ca acesta nu are de-a face cu inclinatiile copiilor, insa cand aceste activitati ii fac sa se simta ridicoli in comparatie cu celalalt frate, avem o reteta a frustrarii pe termen lung.

El a primit totul

„Fratele meu mai mare a primit de la ai nostri si casa si masina si bani de calatorie prin Europa, pe vremea cand era student. De la mine se asteapta sa ma marit si, astfel, sa imi gasesc singura un loc de locuit.

Tata imi spune ca «trebuie sa aiba un barbat grija de mine». Evident ca ma scoate din minti! Cu ce sunt eu mai prejos pentru ca sunt fata? Nu merit aceleasi sanse?“

Rivalitatea materiala dintre frati poate fi mai evidenta in acest tip de situatii in care parintii sunt tributari unei mentalitati invechite, care pune pe trepte diferite fetele si baietii.

Un baiat intai nascut trebuie sa duca mai departe numele familiei – asadar, i se acorda un acces mai mare la resurse, lucru frustrant pentru fata.

Ba mai mult, se asteapta de la ea sa stea pe langa casa, sa-si ajute parintii care imbatranesc, lucru care va adanci frustrarea ei si aversiunea fata de cel care a primit totul…

citește continuarea pe psychologies.ro

foto Shutterstock

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din Familie