Cazurile de glaucom în rândul bebelușilor, deși relativ rare, sunt foarte grave!

Când auzim despre un caz de glaucom, presupunem că bolnavul are peste 60 de ani. Cu greu ne imaginăm că un bebeluș poate fi suferi de glaucom și că își poate pierde vederea înainte de a avea șansa să descopere lumea. Uite ce să știi despre glaucom la bebeluși și cum să-l observi din timp.

Deși relativ rare, cazurile de glaucom la bebeluși și copii sunt legate fie de un defect congenital, fie apar, în cazul copiilor mai mărișori, în urma folosii picăturilor de ochi cu steroizi sau a unei operații pentru vreo altă afecțiune (precum cataracta).

Cazurile de glaucom sunt foarte ușor de diagnosticat, însă greu de tratat și evoluează foarte rapid. În lipsa diagnosticului timpuriu și a unei intervenții chirurgicale imediate, se ajunge la orbire.

Într-o primă fază, părinții cred că bebelușul are doar ochii mari și foarte frumoși, acesta fiind un prim simptom pentru glaucom.

De fapt, în cazurile de glaucom, umorul apos (apa, lichidul) din ochi, care se scurge printr-un mic canal (canalul lui Schlem) nu se poate scurge când acest canal este înfundat ,iar lichidul se tot acumulează în ochi. Ochii cresc, devin tot mai mari, iar presiunea apasă pe nervul optic, distrugându-l și ducând astfel de pirderea definitivă a vederii.

În unele situatii, corneea, prin care, în mod normal ar trebui să se vadă perfect irisul și pupila, este alburie, încețoșată. Asta pentru că a apărut deja edemul cornean, un stadiu mai avansat al glaucomului congenital. În acest caz se impune operația de urgență, copilul putând rămâne rapid fără vedere.

Odată pierdută vederea din cauza glaucomului, aceasta nu se mai poate recupera cu nici un procedeu medical sau chirurgical.

De aceea, examinarea periodică a copilului este extrem de importantă: Dacă micuțul are ochii foarte mari este suspect de glaucom congenital. Alte simptome de glaucom pot fi lăcrimarea la soare și lumină (fotofobie) sau inegalitatea pupilară (una dintre pupile este vizibil mai mare decât cealaltă).

Chiar și după ce este operat de glaucom, copilul bolnav necesită controale regulate, iar repetarea procedurii este deseori necesară. În timpul operației, un mic tub de silicon este implatat în ochi, permițând drenarea lichidului care altfel se acumulează. Vizitele la oftalmolog se vor repeta pentru ca acesta să se asigure că tubul nu trebuie înlocuit, că presiunea la nivelul ochilor rămâne în limite de siguranță și că vederea este 'stabilă'.