Implica-l pe copil in activitatile din casa

Copilul tau a ajuns la varsta lui „pot si eu sa fac asta. Foloseste-te de atitudinea aceasta si motiveaza-l ca sa se puna pe treaba. Nu mai face tu toate lucrurile pentru el. E mare!

De multe ori, pare mai simplu sa facem noi treaba in locul copilului – facem lucrurile mai repede, mai bine etc. Desi cu totii simtim asta, este mai bine sa nu o facem.

Este important ca si copilul de aceasta varsta sa invete sa fie membru activ in familia sa. Nu nu­mai sa faca lucruri pentru el – sa se imbrace, sa se incalte, sa se spele – ci si activitati pentru casa.

Adresarea ar putea suna cam asa: „Pentru ca acum esti mare, as vrea sa iti spun ca am nevoie de ajutorul tau in casa. Ce treburi crezi ca ai putea sa faci?.

Treburile casnice – nimeni nu observa ca le faci, pana cand nu le mai faci. Implica si copilul in ele, va sti ca nimic nu se face „singur”.

Orice ar propune copilul – ince­pand cu stransul sau pusul mesei, continuand cu udatul florilor, stersul prafului, hranitul pestilor, acordati copilului placerea ca acele activitati sa fie „treburile lui.

Este important sa ii dati de inteles ca toata familia se bazeaza pe el sa faca acele lucruri. Nu trebuie sa ne asteptam sa le faca bine de la inceput sau intotdeauna.

Asa ca va trebui sa tinem cont de cateva lucruri:

• nu ne bazam pe faptul ca ne-a observat cum facem acele lucruri, ci ii ex­plicam pas cu pas ce are de facut. O sarcina casnica poate parea simpla pentru noi, dar complicata pentru copil. Mai intai, explicam copilului ce are de facut, cum, apoi facem acel lucru im­preuna, si, in final, il lasam sa faca singur treaba;
   
• lauda ce face bine, nu critica ce face prost – incepem cu sarcini mai usoare, care pot fi realizate bine de copil si intervenim prin a completa (din vorbe) ce mai are de facut, nu prin a critica ce nu a facut: „bravo, acum sa udam si floricica mica, pe care aproape toti o sarim, nu se vede, nu: „vezi ca ai uitat-o pe cea mica.
   
• nu face tu din nou ce a facut deja copilul – nu ii spui „bravo, ai spalat bine farfuria, dar te apuci imediat sa o mai freci cu buretele, caci transmiti mesaje contradictorii. Iar daca el intelege ca tu, oricum, faci din nou tot ce face el, va depune mai putin efort cand face aceste lucruri.
   
• Sau nu le mai face deloc, pentru ca, oricum, tie nu iti convine cum face el treaba. Daca rezultatul muncii lui este mai putin perfect, este in regula. Important este ca el isi asuma responsabilitatea pentru acea activitate si se simte bine ca poate sa contribuie cu ceva in familie;
   
• faceti cu totii treaba – nu lasati numai copilul sa „munceasca, ci, in timp ce el face acea sarcina, faceti si voi, parintii, altceva in acelasi timp, incat sa nu isi imagineze ca doar el munceste si voi il supervegheati;
   
• impartiti sarcina in sarcini mai mici – e greu pentru un copil de sase-sapte ani sa primeasca si sa indeplineasca o sarcina de tipul „fa-ti curat in ca­mera, pentru ca el ar putea considera ca e curat si nu va sti ce trebuie sa faca. De aceea, im­partiti obiectivul in sarcini clare: pune masinutele in cutii, pune cartile pe rafturi, strange jocurile de construc­tie in galetuse s.a.m.d.;
   
• da o nota amuzanta, distractiva treburilor casnice: ascultati muzica si cantati in timp ce faceti treaba, faceti cate o sarcina contra cronometru (ca sa va distrati, incercati sa strangeti mobilierul papusii in trei minute, de exemplu), organizati „biroul obiectelor pierdute (o cutie in care puneti tot ce se gaseste pe jos prin casa – jucarii de sub mobilier, banuti, creioane), si, dupa ce terminati treaba, improvizati o joaca doar cu acele obiecte;
   
• fii un exemplu pentru copil – nu te mai plange de cata treaba ai si ce groaznic este, caci acest lucru descurajeaza copilul, cu timpul il va face sa se simta o victima si nu va mai dori sa faca asemenea treburi casnice cand se va face mai mare.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.