Obiceiuri la botez

Urmează să fii pentru prima dată nașă? Află care sunt cele mai importante obiceiuri la botez, si ce trebuie să aduci la botez in acest moment important din viața unui copil.

Botezul se făcea, în trecut, într-a opta zi de la naştere. În prezent, Biserica recomandă să se facă cel târziu la 40 de zile de la naștere. Nu contează dacă este sau nu post, dar dacă vrei să faci petrecere mare, este mai bine să nu fie într-o astfel de perioadă.

Obiceiuri la botez: Ce înseamnă să fii naş

În trecut, se considera că este păcat să refuzi pe cineva care cere să-i fii naş. Puteai face asta doar dacă aveai un motiv întemeiat să nu poţi fi prezent la botez. Pe de altă parte, celor care acceptă această îndatorire, li se iartă câte un păcat mare, spune tradiţia. Naşii nu au rol important doar la botez, ci urmează să aibă obligaţia de a veghea la buna creştere duhovnicească a finului, să îl ducă la biserică, să-l împărtășească și să îi vorbească despre credință.

Obiceiuri la botez: Scalda de mir

Unul din acele obiceiuri la botez, foarte popular, păstrat și în prezent este scalda de mir, care se face a doua zi după botez. Cea care o pregătește este nașa. În apa în care se îmbăiază copilul se pun grâu, flori şi miere.

Grâul îl simbolizează pe Hristos. Florile sunt și ele importante, fiind imaginea Raiului pe care copilul îl poate dobândi prin botez. Ele mai pot duce cu gândul și la cuvintele psalmistului care compară viața omului cu floarea care acum este și, după puțină vreme, se ofilește și moare.

Sunt diferite obiceiuri la botez, astfel că în diferite zone se mai pun în scăldătoare:

• busuioc (mai ales dacă e fată, să fie atrăgătoare și iubită ca busuiocul),
• mărar (ca să fie plăcut ca mărarul în bucate),
• mentă și romaniță (ca să crească ușor și să fie sănătos),
• lapte dulce (să fie alb și frumos, să trăiască bine în lume),
• o bucățică de zahăr (mai ales dacă e fată, să fie dulce),
• unul-două ouă (să fie curat, plin și sănătos).

După ce s-a scăldat copilul, nașa ia pânza de la botez, o înmoaie în apă și șterge copilul mai întâi la toate încheieturile unde a fost dat cu mir, apoi pe gură, ca să-i miroasă frumos, pe subsuori, ca să nu transpire rău, și la urechi, ca să audă bine. Apa din scăldătoare se aruncă neapărat la rădăcina unui pom roditor sau pe o tufă de trandafiri, de floare, niciodată pe mărăcini, la pom uscat sau la gard.

Ce trebuie să aducă naşii la biserică

• Pânza de botez (numită și „crijmă”). Trebuie să fie netivită, de culoare albă, preferabil din in, de o lungime de doi metri. În trecut, pânza măsura un stânjen, ceea ce înseamnă puțin peste doi metri. Era important să fie atât de lungă pentru că, în tradiția bisericii, această pânză urma să-l acopere pe om la îngropăciune. În alte părți, se consemnează tradiția de a-i face copilului o cămășuță din ea, însă acolo unde se păstra tradiția de a îngropa omul în această pânză, se întâlnea și un alt obicei: acela de a i se da copilului pânza de botez și feșa, când împlinea 10-12 ani, iar el trebuia să le coasă cu mâna lui. Însemna că omul ieșea din viață sub ocrotirea harului pe care l-a primit la botez, pe care l-a lucrat apoi cu fapte bune, purtându-și crucea greutăților. Copiii știau că este pânza care îi va acoperi când va fi vremea să se ducă dincolo. Acest lucru îi ajuta să devină responsabili, să înțeleagă că viața are un început și un sfârșit și că trebuie să știi cum să ți-o trăiești, ca să fii pregătit să ieși din ea. În clipa în care copilul lua pânza care știa că îl va acoperi la moarte, el înțelegea că nu-și poate trăi viața iresponsabil, pentru că, mai devreme sau mai târziu, viața se sfârșește și va da socoteală de felul în care și-a trăit-o.

• Fașa este o fâșie albă, destul de lungă, care se sfințește de preot la botez. Aceasta se folosea la legarea copilului, în vremea în care era legat fedeleș. Acum se face din ea o fundă, care se aşază la capul patului ca să ocrotească copilul.

• O sticlă de ulei de măsline (preferabil, dar poate să fie orice alt untdelemn natural, nu uleiuri sintetice care se găsesc la farmacie). El se sfințește la botez și cu acesta se unge copilul după fiecare baie.

• Lumânarea trebuie să fie de ceară naturală, albă sau alb-gălbuie. De obicei, este împodobită cu flori. Lumânarea va fi folosită, apoi, când se aduce copilul la împărtășanie.

• Hăinuțele noi, albe. În trecut, nașii nu aduceau hăinuțe. După botez, copilul era șters și apoi învelit în pânza de botez, cu care rămânea înfășat până a doua zi, când i se făcea scalda.

• Nu e obligatoriu, dar există tradiția ca nașii să cumpere copilului o cruciuliță. Poate fi din orice material, nu neapărat din metal prețios.

Alte obiceiuri la botez

Dacă se întâmplă ca bebelușul să fie grav bolnav şi în primejdie de a nu supravieţui, botezul se face mai repede, uneori chiar imediat după naştere. În caz de pericol de moarte, orice creştin îl poate boteza, dacă nu este niciun preot de față. Dacă pruncul nu poate fi cufundat în apă, este stropit de trei ori şi se spune formula: „Se botează robul lui Dumnezeu (i se spune numele) în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Dacă pruncul supravieţuiește, i se face apoi slujba botezului la biserică, dar fără partea aceasta.

Text: Libertatea pentru femei
Foto: shutterstock.com