Probleme de comportament – cum le rezolvi

comportamentPlâns, istericale, furie – toţi copiii au probleme de comportament. Există câteva reacţii de răspuns şi strategii de dis­ci­­plinare care nu dau greş. Nu uita însă că e mult mai uşor să previi problemele decât să le rezolvi.

 

 

Copilul tău se dă fericit în leagăn când tu îi spui: „E timpul să mergem aca­­să“. Zâmbetul îi dispare, lacrimile încep să se rostogolească pe obraji şi ţi­­p­e­­tele sparg urechile ce­lor din jur.

De ce face aşa? Nimănui nu-i pla­ce să i se spună ce să facă. Copilul vrea să mai stea în parc. În loc să ţipi la el, spune-i: „Înţeleg că ai vrea să mai stăm, însă trebuie să plecăm acum“, apoi ia-l de mână şi condu-l spre ieşi­rea din parc. Nu ceda ţipetelor şi nu încerca să-i determini să simtă altfel decât simte.

 

Mai vreau…

În fiecare seară aceeaşi poveste: cel mic ajunge în pat aproape de miezul nopţii. După baie, în loc să meargă la culcare, tocmai atunci mai vrea un pahar cu apă sau şi-a amintit că nu s-a spălat pe dinţi. Şi apoi insistă să-i citeşti o po­veste.

Tu spui: „Este deja târziu şi trebuie să mergem la culcare“. Răs­punsul lui ar putea fi: „Dar mi-ai promis că îmi citeşti“. Chiar dacă aşa a fost, trebuie să-i amin­teşti că a durat prea mult până s-a băgat în pat. „Am fi avut timp să-ţi mai citesc o poveste, dacă te-ai fi băgat în pat mai devreme. Mâine seară, dacă vrei să îţi citesc, facem baie mai devreme.“

Uneori, desenele animate sunt de vină. Copilul somat să meargă la culcare, aduce argumentul: „Mai vreau să mă uit la încă un desen“. De ce să-l refuzi? Întotdeauna, desenul care va urma i se va părea mai bun, şi dacă cedezi o dată, va spune: „Data trecută m-ai lăsat“. Aşa că stabiliţi de la început că, indiferent câte desene urmează, la o anumită oră va merge la culcare.

 

Nu vrea să împartă
Simţul proprietăţii îi caracterizează şi pe copiii mici, nu numai pe adulţi. Paradoxal, în timp ce nu vor să împartă nimic, jucăria celorlalţi li se pare mult mai frumoasă, chiar dacă, de fapt, este exact ca a lor. Ce poţi să faci pentru a evita micile războaie din parc? Învaţă-l de mic să împartă.

În primul rând, oferă-i chiar tu un exemplu: oferă din mâncarea ta altcuiva, să zicem, atunci când el este de faţă. Arată-i cum se poate face un schimb de jucării sau învaţă-l cum să folosească cu rândul, împreună cu alţi copii, aceeaşi jucărie, prezentându-i acest lucru ca pe un joculeţ, pentru a nu avea impresia că trebuie să renunţe la ce-i aparţine.

Parinţii confundă disciplina cu pedeapsa. Nu trebuie să apelezi la constrângeri pentru a scăpa de comportamentele nedorite ale copilului, îl poţi disciplina în joacă.

 

Învaţă-l să îşi ex­pri­me furia
Copiii trebuie să ştie ce comportament este acceptabil şi ce nu este permis. Asigură-te că toţi cei care îi sunt în preajmă cunosc regulile pe care le-aţi stabilit (îm­pre­ună cu tatăl lui) şi că le res­pectă. Încurajează-ţi copilul să îşi exprime în cuvinte furia, în loc să o arate prin acţiuni, şi laudă-l de câte ori face asta.

Învaţă-l să nu reacţioneze la pri­mul impuls şi, mai ales, nu-i încuraja agresivitatea. În special părinţii băieţilor, taţii, mai exact, laudă orice dovadă de tărie din partea copiilor, ceea ce le induce acestora ideea că un comportament agresiv este lăudabil.

Nu apela, ca metodă de disciplinare, la bătaie, nici măcar oca­zional. Copiii care au fost agresaţi, fie şi o singură dată, devin, la rândul lor, violenţi, uneori la mult timp după ce au primit ei înşişi o palmă.

Oferă-i un bun exemplu, contro­lându-ţi chiar tu reacţiile şi comportamentul în situaţii limită, chiar şi atunci când traficul îţi pune la grea încercare nervii.

 

În deplasare

Mergi la cea mai bună prietenă şi fiica ta de doi ani transformă vi­zita într-un dezastru.
Se duce direct la frumoasa vază moştenită de trei generaţii şi o aruncă de pământ, făcând-o ţăn­dări. Cum poţi evita epi­soade si­milare pe viitor?

În­vaţă copilul că degetele lui sunt ca o baghetă magică ce trebuie să atingă uşor anumite obiecte. Şi de fiecare dată când mergeţi într-un loc care nu a fost securizat „împotriva“ copiilor, arată-i care sunt obiectele pe care le poate atinge doar cu „bagheta magică“.

 

Puţină diplomaţie nu strică
Ne învăţăm copiii să fie întotdeauna sinceri, dar cu prima ocazie când decretează că un cadou pe care l-au primit e oribil, ne dorim să-i fi învăţat pu­ţi­nă diplomaţie. Poţi evita astfel de reacţii învăţându-ţi copilul să aprecieze un lucru pentru partea lui pozitivă.

Strângeţi toate cadourile ne­potrivite pe care voi sau co­pilul le-aţi primit vreodată, faceţi o tombolă şi încercaţi să găsiţi ceva frumos de spus despre fiecare cadou pe care îl „primiţi“.

Dacă păpuşa pe care o primeşte arată groaznic, poate că are măcar o rochiţă în culoarea lui preferată.  Astfel de jocuri pot părea copi­lăreşti, dar vor învăţa copilul să aprecieze altfel lucrurile, nu nu­mai obiectele.

Veţi fi surprinşi că data viitoare când va vedea un obez pe stradă, nu va mai striga asta în gura mare, ci vă va spune încet că are cămaşă frumoasă.

 

Dă-i şansa să re­pare greşeala

Băieţelul tău de trei ani se duce la masa unde surioara lui mai mare desenează, ia prima ca­­rioca şi îi mâzgăleşte desenul. Ce ar trebui să faci? Întreabă-l: „Cum crezi că s-a simţit sora ta când i-ai stri­cat de­senul?“.

Ace­a­s­tă în­tre­bare îi stâr­neşte re­acţii de empa­tie şi îl de­ter­mină să se gândeas­că la soluţii de rezol­vare a problemei. Nu trebuie să-ţi înveţi co­pilul ce să gândeas­că, ci cum să gândeas­că, spun psihologii, iar a­cesta este doar un exe­mplu care le dă dreptate.

 

În luptă cu dezordinea
În teorie, noi toţi avem regula „trebuie să-ţi faci ordine în cameră, dacă vrei să citim povestea“, dar adevărul este că, de cele mai multe ori, sfârşim prin a strânge noi jucăriile, ba chiar mai citim o poveste în plus.

Dar, într-un final, enervaţi de lenea cronică, decretăm: „Strânge-ţi jucăriile sau nu citim povestea“. Copilul se pu­ne pe plâns sau boscorodeşte: „Nu e corect“.

Unde greşim? Inconsecvenţa îndeamnă la lupta pentru putere, copilul va vrea să testeze limitele. Dacă o dată spui ceva, dar îţi încalci propiile cerinţe şi îi dai oricum recompensa, de ce s-ar mai obosi să te asculte?

Cum repari lucrurile: stabileşte regulile şi ce se întâmplă da­că se abate de la ele, dar ţine-te de promisiuni. Ex­plică-i că fiecare are grijă de spaţiul în care trăieşte. Cum­pără-i, eventual, un coş special pentru jucării, dar ai grijă să nu-l transforme în coş de gunoi, şi jucăriile să fie în continuare împrăştiate prin cameră.

Ţipetele descurajează un copil. Este important să îi vorbeşti, chiar de când este bebeluş, pe un ton normal, fără să foloseşti epitete „grele“. Dacă faci copilul „nesimţit“, „prost“, „tâmpit“, „neascultător“, nu vei obţine nimic bun…

 

Răsplăteşte-i comportamentele pozitive
Copiii repetă lu­crurile şi comportamentele care atrag a­tenţia asupra lor. Părin­ţii acordă de cele mai multe ori impor­tan­ţă comportamentelor ne­gative, atrăgându-i copilului i­mediat aten­ţia, iar cel mic trage co­n­cluzia că, da­că vrei să te bage cineva în sea­mă trebuie să faci lu­cruri rele.

Mai bine laudă-i o­rice comportament pe care ai vrea să-l vezi re­petat. în afa­ră de faptul că obţine atenţia ta, co­pilul se simte apreciat şi învaţă să se autoevalueze.

 

Evită formulările negative
Cam atunci când copilul împlineşte şapte luni, cel mai des folosit cuvânt din vocabularul părinţilor este „nu“ – pe diferite tonalităţi: „Nu arunca mâncarea pe jos!“, „Nu ai voie la aragaz!“, „Nu pune mâna pe priză!“ etc. Acest cor de „nu“-uri nu are tocmai efectul scontat.

Pe de o parte, descurajează copilul, pe de altă parte, dacă aude de atâtea ori „nu“ înaintea unor cuvinte, la un moment dat va ajunge să ignore „nu-ul“ şi să ia de bună partea cealaltă, adică exact cea pe care nu vreţi s-o facă.

Alternativa: stabileşte limite pozitive, fără a folosi cuvantul „nu“. În loc de „nu ai voie la priză“, spune-i: „Priza este foarte periculoasă, trebuie să stăm cât mai departe de ea“. Chiar dacă vi se pare că nu înţelege, copilul, chiar şi cel mai mic, pricepe foarte bine tonalitatea vocii.

 

„Vreau şi eu“ sunt cuvintele pe care părinţii le aud mereu
Nu ceda dacă este vorba despre chestiuni care i-ar pune sănătatea în pericol. „Ştiu că ţi se pa­re incorect, dar eu m-aş îngrijora foarte tare. Ar fi bine să mai asşt­e­p­tăm până vei fi suficient de ma­re“ – ar putea fi un răspuns pentru un pitic care vrea bicicletă „mare“.

 

Foto: shutterstock.com

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din Comportament