Semnalele pe care copiii incearca sa ni le transmita

Inca din copilarie am fost invatati ca boala este ceva rau, de care trebuie sa scapam cat mai repede. “Duca-se pe pustii!” spuneau bunicile noastre despre bolile copilariei.

Majoritatea autorilor care au studiat medicina psihosomatica, reusesc sa ne convinga ca paharul este totusi pe jumatate plin, ca boala este in acelasi timp o sansa.

Prin intermediul unui organ sau regiuni a corpului, psihicul incearca ne aduca in plan constient o durere, o tensiune, o lipsa, intr-un cuvant o problema nerezolvata.

Daca stim sa descifram mesajul ascuns al bolii avem toate sansele sa ne eliberam de ea.

Chiar daca pare ca pentru noi adultii lucrurile sunt mai simple cu privire la constientizarea simptomelor noastre, nu este la fel si pentru copii.

Cei mici nu au insusita metoda de a-si comunica emotiile, nevoile, gandurile sau frustrarile in mod direct catre adulti, prin urmare, de cele mai multe ori acestea sunt exprimate prin somatizari.

Printre cele mai intalnite somatizari la copii se numara:

Otita

Poate insemna incercarea nereusita a copilului de a-si face cunoscute nevoile, dorintele, sentimentele, frustrarile, emotiile. Fie ca cel mic a incercat exprimarea lor intr-o maniera proprie si nu a fost inteles, fie ca nu i s-a acordat atentia de care avea nevoie si nu a fost auzit. O alta cauza a acestei boli poate fi comunicarea defectuasa a adultilor din preajma lui, comunicare pe care cel mic o poate percepe ca pe o agresiune, iar prin otita, el isi poate manifesta dorinta de a nu mai auzi certurile, discutiile si neintelegerile dintre ei.

Polipii, astmul, bronsita, afectiuni ale cailor respiratorii

Pot insemna acumularea frustrarilor legate de propria pozitie in raport cu ceilalti, incapacitatea exprimarii lor, suprasolicitare, dar si teama unui posibil conflict. Incapacitatea de a respira duce la un limbaj nazalizat, realizat greoi de catre cei mici si astfel se poate ajunge chiar la un blocaj in comunicare, aceasta fiind mai dificila in conditiile unei afectiuni a cailor respiratorii.

 

Parintii isi pot ghida si incuraja copiii care au astfel de somatizari sa invete sa-si exprime nevoile, emotiile, dorintele si frustrarile prin joc, desen, colaj, modelare pentru ca lectia de invatat prin intermediul somatizarilor de acest fel consta in a deveni constient de blocaje .

 

Se stie ca polipii fac parte din sistemul limfatic de aparare. Ei pot fi desemnati si “amigdalele spatiului rinofaringian”. Daca copilul este implicat in lupte de aparare, care nu sunt constientizate psihic, organele limfatice intervin si vor lupta substitutiv in razboiul care mocneste. Daca acest conflict acut se transforma intr-un “arzator cu ardere continua”, inflamatia se va croniciza si va inghiti multa energie, ca orice compromis fals. In astfel de situatii putem observa ca micutii sunt blocati si lipsiti de vlaga.

 

Chiar daca se ajunge la interventie chirurgicala pentru eliminarea polipilor, rezultatele sunt diferite de la copil la copil. In timp ce unii copii reusesc sa aduca in plan constient, ca urmare a operatiei, confruntarea, mergandu-le vizibil mai bine, parintii explicand ca micutii au facut un salt in dezvoltare datorita interventiei, alti copii nu reusesc sa faca acest pas, lupta de aparare ramanand la nivel fizic.

Laringita si lipsa de congruenta intre voce si alura corpului

Pot fi considerate somatizari care ne atrag atentia foarte devreme asupra starii copilului, cum ca ceva nu este in ordine.

  • Vocea pitigaiata care se chinuie sa iasa dintr-un trup robust indica un copil care nu se incumeta sa faca fata posibilitatilor lui si sa faca uz de ele. Dispozitia interioara este, spre deosebire de cea exterioara, tematoare si fara incredere in sine.
  • Vocea tremuranda indica un copil care face cu greu fata emotiilor pe care le resimte, poate reprezenta o gestionare deficitara a acestora.
  • Vocea soptita poate apartine copiilor care se supun de fiecare data figurii de autoritate si care nu au reusit sa-si dezvolte propria forta pentru a-si crea o expresie mai puternica.
  • Vocea ragusita indica o dispozitie iritata nemarturisita a copilului, care pare mereu pe punctul de a tipa, fara sa urle cu adevarat din adancul inimii. Putem spune ca acesti copii cu vocea ragusita nu sustin cu intreaga lor persoana lucrurile pe care le exprima.
  • Copiii cu vocea stridenta au tendinta de a cere cu forta obtinerea atentiei si a consideratiei, care nu ar putea fi captate atat de usor de continuturile exprimate.

Enurezisul nocturn

La copiii mai mari poate reprezenta nevoia nepermisa de a-si manifesta emotii precum tristetea, dezamagirea, teama, nevoia de a varsa lacrimi pentru o situatie pe care o traverseaza si la care nu gasesc momentan mecanisme de adaptare.

Constipatia

Poate sa apara ca un refuz al copilului de a renunta la ceva al lui, asta daca excludem cauzele unor obiceiuri alimentare nesanatoase care o pot intretine. Acest refuz poate aparea ca o reactie a copilului la refuzuri venite constant din partea adultului, refuzuri care nu sunt motivate pe intelesul celui mic.

 

Tinand cont de faptul ca nici noua adultilor nu ne reuseste de fiecare data sa exprimam nevoile, dorintele si sentimentele pe care le avem, este important sa invatam sa citim semnalele pe care copiii nostri incearca sa ni le transmita prin somatizari si sa le oferim mai multa atentie prin a-i ghida si invata metode noi, functionale, benefice pentru ei de a se exprima, pentru a evita ca lupta de aparare pe care copilul nu o poate duce constient sa capete forma in corp.

 

Dinca Diana
Psiholog clinician/ Psihoterapeut
Tel: 0721249120
www.selfcarecenter.ro

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din Copilul tau