Vacanta mare

Cand ma uitam la desenele cu Phineas si Ferb, parca imi lasa gura apa dupa vacanta mare, mai ales cand cantau ei ca „sunt o suta de zile in vacanta de vara… cand cu totii vom petrece”.

Ma uitam cum se jucau ei doi, mereu inventand cate ceva, si erau liberi si fericiti. Imi doresc ca in vacanta asta sa fac si eu ce vreau. Adica sa stau de dimineata pana noaptea afara, sa nu mai fac „lectii” decat foarte putin, nu mai vreau la televizor sau la calculator, vreau sa ma joc.

Cum sa ma joc? Nu stiu, sa inventez ceva cu copiii, sa alerg, sa joc jocuri cu mingea, sa ma joc de-a doctorul cu plusurile pe paturica afara, sa sar coarda, sa ma dau pe bara de covoare, sa facem club de copii in parc si sa ne prefacem ca avem misiuni speciale, sa mancam sandvisuri si fructe in sediile secrete din tufisuri, planuind actiuni de salvare a Planetei.

Sa ma prinda inserarea murdar din cap pana in picioare si mama sa nu ma certe, ci sa rada si sa spuna – treci, purcelusule, la dus, ca oi fi si tu obosit. Si sa nu ma mai trimita departe de ea pentru cate o luna de zile.

Si tare as vrea sa ma ia si pe mine cu ei in concediu, sa nu ma mai lase la bunici. Sa fie sarbatoare in fiecare zi de vacanta, pentru ca, daca stau sa ma gandesc bine, si parintii mei ar fi mai relaxati daca ar face asa.

Nu am timp pentru toate!
A inceput vara si deja ma gandesc cu groaza ca se termina si nu o sa am timp sa le fac pe toate. Am atata treaba – sa merg la inot, la tenis, sa repet lectiile de scriere si matematica de la gradinita, sa merg la bunici, la mare, la munte, la muzee, cu Doamna si copiii in tabara…

Am o multime de lucruri pe cap: dimineata ies afara putin si merg la inot sau la tenis, pe urma pranzul si putin nani, apoi ies afara la copii, apoi lectioare si pictat, modelat, si un pic de treaba prin casa – sa fac ordine la jucarii, sa invat sa leg sireturile, sa cos, sa fac mici jucarii din margele si ciucuri (ca vreau sa le fac cadouri copiilor din tabara, dar si bunicilor, atunci cand voi merge la ei)… Nici nu stiu cand vine noaptea.

Mie nu imi place vacanta de vara
De cand eram mica, parintii ma trimiteau de acasa, fie la bunici, fie in tabara. Cand imi faceam bagajele ma bucuram, era o schimbare, ma gandeam ca de data asta o sa fie foarte distractiv, dar nu era asa.

Primele doua zile era frumos, cat timp eram o noutate pentru bunici; dupa aceea, trebuia sa fac treaba, sa nu ies din curte ca ma fura nu stiu cine, si ma plictiseam. Iar in tabara, desi era mai amuzant, ca macar aveam cu cine sa ma joc, trebuia mereu sa fac ce spun monitorii, nu aveam timp sa fac si ce vreau eu.

Si nu voiam mare lucru – voiam sa alerg, sa rad cat vreau, sa ma joc cu copiii, fara sa imi spuna mereu cineva cum sa fac asta.

Vacanta este prea lunga
In vacanta, cel mai mult imi place sa merg cu mama si tata in concediu. In fiecare an mergem la mare, unde tata e seful in apa, iar mama – pe plaja. Cu tata inot si ma joc cu mingea, iar cu mama construiesc castele, citim si povestim.

Ei sunt mereu veseli in concediu si nu ma cearta niciodata. Imi cumpara tot felul de prostii fara sa imi mai scoata ochii ca muncesc pentru banii aia. Dupa ce se termina concediul, zilele de vara sunt lungi si plictisitoare. Eu nu am bunici la tara, nu am copii la bloc sa ma joc.

Tati a vrut sa ma trimita in tabara, si chiar am plecat, dar dupa doua zile au venit sa ma ia, ca am plans pana am vomitat. Nu e deloc amuzant sa stai toata ziua in casa cu bona si parintii sa vina seara de la munca. Vecina mea, care si ea sta in oras toata vacanta, pleaca mereu cu bunica ei la cursuri de olarit, de pictat, de engleza, si nu se plictiseste asa de tare.

Eu abia astept sa inceapa iar gradinita, ca m-am saturat de stat in casa. Stiu toate desenele animate pe dinafara. Ies si in parc, dar nu stau mult, ca e cald si bona nu suporta caldura. Vacanta asta e prea lunga…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2