Viata intima dupa nasterea copilului

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma gandeam, inainte de a fi mamica, cum ca inainte de a da nastere unui copil activitatea sexuala a unui cuplu este minunata, iar dupa – mai mult ceva simbolic, in putinele momente furate din timpul dedicat copilului.

Poate ca era gresit, dar aveam foarte multe argumente in sprijinul opiniei mele. Inainte dispui de casa ta doar pentru cuplu, nu te deranjeaza nimeni, nu te intrerupe nimeni, nu este cazul sa avem grija cum umblam imbracati prin casa, dispunem de orice incapere pentru amor, ce mai, Raiul pe Pamant!

Pe cand, dupa ce ai un copil, nu mai ai timp, nu mai ai loc, trebuie sa ai grija la zgomote, practic o faci „pe furate“. Pana la urma, am observat ca nu este chiar asa. Si in acest domeniu calitatea conteaza. Si dorinta de a avea o viata intima.

Caci fara dorinta reala de a sustine acest aspect extrem de important al vietii de cuplu, lucrurile nu pot merge bine. Scuze si explicatii sunt foarte usor de gasit, dar, daca vrei, poti…

Fals: dupa nasterea unui copil, viata intima are de suferit, parintii sunt mai preocupati de cresterea copilului decat de relatia de cuplu.

Cauzele refuzului
Femeile care au nascut se privesc in oglinda si hota­rasc si in numele partenerului ca nu mai sunt atra­ga­toare. (Exista si parteneri care cred asta, dar nu i-as mai numi soti iubitori…) Si ca o forma de autopedepsire sau din jena, nu mai permit partenerului sa le mai atinga asa cum o facea inainte si evita sa se expuna dez­­bra­­­­­­­cate sau evita pur si simplu con­­­­­­tactul sexual.

Pretextele oficiale de obicei sunt altele: obo­sea­­la, dureri de cap sau in alte zo­ne, copilul care se poate trezi sau plange etc. Se intra astfel intr-un cerc vicios – nu vreau sa fac sex pentru ca sunt dizgratioasa (desi sexul slabeste!) si sunt nemul­tu­mi­ta de mine, apoi sunt nemul­tumita ca nu fac sex, deci sunt neatragatoare.

Unele raman in acest stadiu (distrugand inti

mitatea si alunecand pe panta supra­alimentarii pentru a gasi totusi o satisfactie in viata si pentru a-si intretine autodistructiv argumentatia), altele reusesc sa construiasca o imagine de sine pozitiva.

Fals: sunt atat de grasa si dizgra­ti­­­oasa, incat pre­fer sa nu il mai las pe sotul meu sa se atinga de mine, va fi dez­gus­­­­tat de mine, pentru ca eu sunt asa nu­mai cand ma privesc.

Iubeste-ti corpul!
Nu te compara nici cu sora ta hipertiroidiana, nici cu vreo

vecina care are doi copii si arata ca o domnisoara, ori, si mai rau, cu vreo celebritate cu bebelus care beneficiaza de conditii speciale pentru a reintra in forma fizica de dinainte de sarcina, de o armata de antrenori, maseori, bone, creme, tratamente.

Metabolismul tau este numai al tau si nu trebuie comparat cu al altcuiva, prin urmare, cu el ar trebui sa te des­­­­­curci. Daca iti iubesti corpul, vei face totul sa te simti bine in el, si il vei accepta asa cum este. Sotul tau oricum o face. Tu esti pentru el mai mult decat corpul tau, iar ideea ca el nu te mai place pentru ca ai niste kilograme in plus este lipsa de respect la adresa lui si a afectiunii ce ti-o poarta.

Plus ca este o incalcare a dreptului lui de a avea o parere personala. Tu ii pui, cu de la tine putere, ganduri in minte si cuvinte pe care nu le-a rostit in gura. Si, culmea , tu reactio­nezi la ceea ce crezi tu ca ar gandi el. Si frustrarea ta este gata!

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Relatii