„Afacerea” Mos Craciun

Goana dupa cadouri
Ma apuca disperarea cand ma gandesc la familia mea numeroasa si la toti prietenii, pe care ii iubesc si carora nu le pot trece pragul fara un cadou, chiar daca evadam' de Sarbatori.

Nu numai pentru ca mi-as dori sa le fac niste cadouri speciale, fara sa depasesc o suma care reprezinta PIB-ul unor tari africane.

Ci si fiindca nu sunt deloc buna la matematica si nu reusesc defel sa inteleg cum superoferta speciala plus superoferta speciala dau mega minus in bugetul familiei.

In fiecare an, pornesc la cumparaturi cu o lista bine intocmita, care contine strictul necesar. Dar nu stiu cum, intre valurile de beteala si globuletele de matase la oferta, de fiecare data zaresc standul cu ciocolata: stiti, ciocolata aceea caramel-delicioasa, cu alune de padure in umplutura.

Si are o cutie atat de draguta, cu reni – incat, ca sa amortizez cheltuiala, fac rapid o socoteala: ambalajul a 10 tablete constituie materie prima pentru minunate decoratiuni pentru pom – renii merg de minune cu saniutele pe care tocmai le-am zarit trecute in oferta promotionala (cadou daca mai cumperi un bax de bere).

Acum, doar stiti bine: Sarbatorile sunt despre cadouri, dulciuri, colinde, ospat, brad si stat la gura sobei sau, ma rog, in apropierea caloriferului. Si toate astea costa, ca doar nu traim in povestile cu Mos Craciun.

Felicitarile de Craciun au fost inventate de britanici. In 1843, directorul unui muzeu din Londra, in criza de timp, i-a cerut unui pictor prieten sa creeze ceva special pe post de felicitare si a reprodus imaginea creata de acesta, care reprezenta o familie la masa, de Sarbatori, pe 1.000 de felicitari.

Apropo, inainte sa porniti spre supermarketuri, si hipermarketuri un sfat bine intentionat: nici nu va ganditi sa mergeti cu bebelusul si nici cu piticul mai mare' la cumparaturi; in afara de faptul ca il imbolnaviti garantat, v-ati supune la torturi greu de indurat.

Daca e mare, va trebui sa gasiti toate argumentele posibile sa-l desprindeti din fata rafturilor cu jucarii. Intre noi fie vorba, nici adultii nu sunt mai breji.

Jur ca am vazut tatici care si-au facut cadou masinute teleghidate si mamici care si-au achizitionat o papusa celebra, cu tot cu prietene, la mare moda in Statele Unite din anii 50 incoace.

In fiecare an mi-am promis ca nu voi mai calca prin magazine in preajma Sarbatorilor.
Dar mi-am incalcat de fiecare data promisiunea, fiindca perioada pre-Craciun a ajuns undeva la sfarsit de octombrie.

Iar eu inca n-am gasit metoda sa facem provizii pentru doua luni intregi.
Partea proasta este ca in privinta asta urmam nu neaparat modelul european, ci pe cel american, care face o avanpremiera a Craciunului cu ocazia unei sarbatori cu traditie pentru americani: Ziua Recunostintei.

Din 1941 – cand Congresul SUA a adoptat o rezolutie prin care a patra zi de joi din noiembrie a devenit oficial sarbatoare nationala – sezonul de cumparaturi s-a inaugurat din ce in ce mai devreme.

Desi studiile demonstreaza ca marea goana dupa cadouri incepe de-abia la jumatatea lui decembrie, comerciantii se incapataneaza sa ne tenteze cu oferte speciale inca din octombrie.

Asta, nu pentru ca s-ar gandi la veniturile clientilor, ci pentru a-si reduce propriile pierderi. Pentru ca personalul angajat temporar, doar pe durata Sarbatorilor, si toate costurile adiacente sunt mult mai mari decat veniturile pe care le obtin chiar si in cele mai aglomerate zile.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca din ce in ce mai multi anuleaza de-a dreptul sesiunea de cumparturi daca sunt descurajati de vreo coada care s-a format inca de la intrarea in parcare.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4