Aşa arată fericirea pentru Horia Brenciu

Voi trăiţi o poveste ca în filme: creşteţi şi educaţi împreună o elevă, o studentă şi un bebeluş. Într-o casă atât de plină, cum arată o dimineaţă în care toţi adulţii se grăbesc?

A: La noi în casă, adulţii se trezesc ultimii. Prima se trezeşte Mina, la ora 7. Mă trezesc şi eu… Mănâncă şi se culcă la loc. Mă culc şi eu. La 7.45 se trezeşte Maria. Întotdeauna întârzie la şcoală, indiferent la ce oră se ridică din pat… Iar pe la 9.00-10.00 se trezeşte şi Andreea. Când merge la facultate, ridică în picioare toată casa pentru că face cel mai mare zgomot din lume.

H: Perioada asta e ceva mai agitată pentru mine. Vin ultimul acasă şi iau ultimul micul dejun… Pe viitor, după ce vom încheia turneul naţional, filmul documentar şi albumul „40, promit să vă dau raportul zilnic. De abia atunci, metabolismul meu va reveni la normal. Proba­bil… (râde)

Se spune că, de cele mai multe ori, copiii sunt cei mai buni profesori, pentru că ei te învaţă să fii mai bun, mai generos, mai răbdător. Aţi primit astfel de lecţii de la copiii voştri?

A: În fiecare zi. Ele îmi arată cum să nu mă complic! Asta nu înseamnă că şi aplic… (râde)

H: O, da! Sunt precum o carte cu foi albe. În fiecare zi, Mina, Maria, An­dreea sau Alice scriu câte o învăţătură. Cu cât le aprofundez, cu atât le citesc mai bine sufletul.

Sunt numai 4 luni de la naşterea Minei şi amândoi munciţi enorm la pregătirea concertelor şi respectiv la emisiune. Cum vă descurcaţi cu sentimentul de vină că poate pierdeţi momente importante alături de fete?

A: Nu vrem să pierdem nimic! Şi încercăm să petrecem tot timpul cu ele.

H: Muncim la fel ca oricare om de pe lumea asta căruia-i şi place ceea ce face. Cu aceeaşi pasiune, însă, ne ocupăm şi de copiii noştri. Niciodată nu mi-am pus problema că pierd anumite momente muncind şi nu sunt cu familia mea. Din contră! M-am gândit cum să le fructific mai bine atunci când voi fi alături de ei.

Sunteţi doi oameni extrem de activi. Voi ştiţi să trăiţi şi altfel decât în alertă maximă?

H: Da… în tihnă totală!

A: Ne mai strângem şi pe acasă câteodată. Şi atunci ne relaxăm. Iar dacă o ai pe Mina în braţe, n-ai cum să fii în alertă maximă.

Un nou-născut devine automat centrul atenţiei într-o casă. În acest caz, se pune problema geloziei între copii?

H: N-am observat deloc asta. Toţi vrem să stăm cu Mina în egală măsură. E o „bătălie constantă pentru a o aca­para pe mezina familiei. Fetele câştigă de fiecare dată… (zâmbeşte)

A: Fetele noastre sunt mari. Nu se pune problema geloziei. Ne batem pe Mina. Care s-o ţină în braţe, care s-o schimbe… E jucăria noastră!!

Cum se învaţă lecţia echilibrului ca părinte?

H: Cu calm… (râde)

A: N-am învăţat nimic… Cred că a venit singur şi s-a instalat. (râde)

Horia, pentru tine, fericirea în formulă completă arată aşa: Alice, Maria, Andreea şi Mina. Dacă le-ai compune o melodie, cum s-ar numi?

H: „Whos your daddy?

Citește mai multe aici

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2