Autismul, depisteaza-l din timp

Primul impuls este acela de a nega competenta medicului sau psihologului, de a nega insasi existenta tulburarii, de a refuza realitatea. Din pacate, acest lucru se face pe cheltuiala copilului. Speranta parintelui este ca specialistul se insala si ca este vorba de o simpla intarziere in dezvoltare.

In Statele Unite, 1 din 110 copii este diagnosticat cu autism. In Romania nu exista inca statistici in aceasta privinta.

Nu mai astepta si actioneaza!
Autismul, unul din cele mai greu de suportat diagnostice pentru propriul copil… Dar daca nu e asa? Daca e doar o simpla intarziere in dezvoltare? E el mai lenes, si taica-sau a vorbit mai greu, si mama a legat propozitii dupa varsta de 3 ani…

De ce simt nevoia sa gasesc explicatii? De ce simt nevoia sa imi „scuz” copilul pentru semnele alarmante aducand argumente de genul acesta? De ce nu trec la actiune, orice ar fi?

Daca cel mic stie „sa faca” lucruri noi, invata cu usurinta, uneori reactioneaza vocal cand ii vorbesc, rareori are si semne dintre cele ingrijoratoare (desi nu arata cu degetul mereu, imi indica cu privirea ce vrea), as putea considera ca este o intarziere in dezvoltare.

Dar imi pot asuma riscul sa astept? Am suspiciuni legate de comportamentul copilului, am mai vazut copii diagnosticati cu autism si parca ma tem ca nu cumva… Nu spun nimic deoarece sunt cuprins de sentimente de vinovatie, sau ma tem ca nu cumva partenerul de viata sa ma paraseasca. Tac si astept. Dar pana cand? Cu ce risc?

Familia trebuie sa se implice 100%. A trata autismul este o experienta extrem de frustranta, pentru care trebuie rabdare, tenacitate, chiar incapatanare, si multa, foarte multa dragoste.

Poate fi confundat autismul cu o intarziere in dezvoltare? Extrem de rar, dar este posibil. Numai ca este preferabil sa incep terapia comportamentala si logopedica si sa observ ca micutul meu face progrese in cateva zile si ca, probabil, este vorba de o intarziere in dezvoltare, decit sa nu o incep si sa mi se confirme agravarea bolii in cateva saptamani.

De multe ori, ne pierdem prea mult in „de ce” si uitam de „ce facem acum pentru a rezolva problema asta?”. Pentru a trata autismul nu e nevoie numai de specialisti, ci si de implicarea 24 de ore din 24 a familiei, parintilor in special, care trebuie sa continue cu copilul lor ceea ce face psihologul/terapeutul cu el in orele de terapie.

Parintii insisi vor trebui sa fie si terapeuti. Cu cat se lucreaza mai mult, cu atat progresele sunt mai rapide. Ar fi bine ca parintii sa ia legatura cu grupuri de suport formate din parinti cu aceeasi problema.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2