Care e starea relației voastre?

relatieSubiecte tabu

Nu vom aborda niciodată în certurile noastre teme legate de familia celuilalt. Chiar dacă acesta este unul din marile motive de „deranj” în casă.

Nu vom folosi nicio jignire la adresa partenerului, nici aprecieri la adresa aspectului fizic și nici asupra competențelor ori intelectului acestuia.

Nu vom compara niciodată partenerul cu alte persoane și ceea ce reușesc alții să facă, iar el/ea nu reușește. Și nici nu vom aduce în discuție prietenii.

Nu vom apela la greșelile trecutului ca argument în prezent, și în niciun caz la trecutul în care noi nu am fost prezenți în viața partenerului.

 

După conflict, greșeală, trebuie să apară iertarea

Este bine să știm că, dacă nu iertăm, ne asumăm niște probleme emoționale grave atât pentru noi înșine, cât și pentru relația noastră.

Păstrând ranchiuna pentru mult timp și lăsând deschise (în mintea noastră) teme de discuție doar aparent lămurite, nu facem altceva decât să permitem discordiei să trăiască viața în locul nostru. Vom pierde prea multe momente frumoase și le vom acoperi cu perdeaua înveninată a urii. De fapt, ne abandonăm unei lupte inutile pentru putere.

Și e mare păcat că până acum nu am aflat că nu despre asta este vorba într-o căsnicie. Un subiect odată abordat într-o ceartă, dezbătut și, în cele din urmă, rezolvat, nu mai trebuie adus în discuție la conflictele ulterioare. A face de fiecare dată când ne certăm recapitularea frustrărilor este de-a dreptul patetic.

Este o dovadă de imaturitate din partea persoanei care în loc să își susțină cu maturitate și diplomație punctul de vedere, o ia de la facerea lumii încoace cu argumentația…

Nu trebuie să uităm că iertarea este o formă de exercițiu pentru menținerea sănătății psihice. Este o formă de acceptare de sine și a celuilalt. Și Dumnezeu ne iartă greșelile, așa suntem învățați de mici de religie. Până la urmă, cu ce suntem noi mai presus de El ca să nu iertăm, mai ales pe cei la care ținem?

 

Ce facem?

Ca să fie constructivă, cearta în cuplu trebuie să respecte niște principii de comunicare – asumați-vă întotdeauna responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut sau pentru ce nu ați făcut, clarificați subiectul discuției în contradictoriu, nu loviți sub centură, nu faceți afirmații necinstite, ascultați-vă unul pe celălalt când vorbiți (ascultați, nu doar auziți ce spune celălalt), nu încercați să faceți pe cititorul de minți; dacă vreți să aflați ce gândește partenerul despre un subiect, întrebați-l, neapărat clarificați dacă ați înțeles bine afirmațiile celuilalt, dacă simțiți că v-ați enervat, luați o pauză.

Fiți deschiși întotdeauna către compromisuri. Nu uitați care e scopul conflictului – evoluția relației voastre, nu câștigarea unei bătălii. Cearta nu are ca scop, sau nu ar trebui să aibă – controlul unuia dintre parteneri asupra celuilalt sau asupra relației.

 

Unde și când?

Niciodată nu ducem războiul în dormitor, și nici seara. Nu ne culcăm niciodată supărați. 
Mai bine amânăm cearta și cerem armistițiu. Desigur, asta cere inteligență…

Ca să deschidem o discuție neplăcută, în contradictoriu, vom evalua momentul potrivit – ne legăm de un eveniment din exterior, de ceva adus ca din 
întâmplare în discuție.

Nu deschidem subiecte delicate când ne simțim bine împreună. Momentele plăcute trebuie prețuite, nu asociate cu certuri. Dacă vrem să avem mai multe astfel de momente, desigur.

 

Text: Cristiana Haica

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Relatii