Copiii adoptati au nevoie de mai multa atentie?

Despre parintii sai
Fie daca stim cine sunt parintii sai, fie daca nu stim, trebuie sa-i oferim cateva informatii care trebuie sa-i onoreze pe cei pe care ii considera de acum adevaratii parinti. In acest caz, ne putem permite mici minciuni care sa elogieze valoarea parintilor sai, fara a insista insa foarte mult.

Este mult mai bine sa-i spunem ca nu mai sunt in viata, pentru a nu le crea o obsesie de a-i cunoaste si a avea un soc foarte neplacut la varstele critice.

Numai in cazul in care stim cu siguranta ca cel putin unul dintre parintii naturali ar accepta sa fie vizitat de copilul la care a renuntat putem risca sa ii oferim informatii despre acesta, dar inainte de pubertate sau dupa 19 ani. Insa daca sansele ca unul dintre parinti sa vina sa-l revada sunt mari, povestiti-i realitatea despre ei, indiferent de varsta.

Indiferent de situatie, evitati cuvintele care nu fac onoare parintilor sai naturali. Explica-i mai laconic despre cauzele care i-au impins pe parintii sai sau pe unul dintre ei la decizia de a-l da spre adoptie. Lasa detaliile despre aceste aspecte pentru varsta de dupa 17 ani.

In cazul in care curiozitatea legata de unele detalii devine obsesiva, cedeaza si da-i detaliile pe care vrea sa le stie. Altfel, poate banui ca-i esti potrivnica si ascunzi lucruri foarte urate despre parintii sai, sau, mai grav, despre tine.

Teama afectiva
Trebuie inteles faptul ca un copil care nu primeste o anumita doza de afectiune, constanta, de la aceeasi persoana, are mici probleme ale maturizarii si evolutiei laturii afective a creierului.

Aceste probleme dispar deseori definitiv la varsta de 22 – 23 de ani in cazul unui tratament afectiv corespunzator in noua sa familie sau in casele de copii, foarte inteligent conduse de catre psihologi. Uneori, apar si mici dereglari ale manifestarilor de tip agresiv.

Acestea erau puse gresit pe seama conditiei genetice a parintilor. In realitate, dezechilibrul pricinuit de lipsa de imprimare afectiva pe o anume persoana cu rol de mama deregleaza instinctul agresiv, aspect care se rezolva cu usurinta prin educatie.

Toate aceste aspecte ale dereglarilor determinate de o mica dezechilibrare afectiva cer un comportament adecvat din partea noilor parinti.

Astfel, copilul infiat trebuie tratat cu o doza mai mare de tandrete decat copilul natural. Atentie! Excesul de afectiune si rasfatul pot duce la un dezechilibru foarte puternic, care uneori creeaza premisele unui comportament antisocial.

Complexele copilului adoptat
Copilul infiat a fost puternic traumatizat pana a ajunge sub noua tutela. Chiar si in cazul unei case de copii ideale, lipsa unui permanent contact cu mamica si-a lasat oarecum amprenta.

Copilul are o latura a comportamentului afectiv usor dezechilibrata. Aceasta inseamna ca tot ce este legat de controlul afectiv, inclusiv sociabilitatea, comunicarea, comportamentul de joc si necesitatea de tandrete, au de suferit.

5 recomandari importante
1. Stabileste o comunicare cat mai apropiata cu el.
2. Ofera-i posibilitatea de a intelege cat de important este el pentru tine.
3. Nu-i da ocazia sa creada ca nu vrei sa-i oferi o anume bucurie, daca-si doreste foarte mult acest lucru. In caz contrar, este posibil sa creada ca o mama adevarata i-ar fi facut pe plac.
4. Nu-i face pe plac mereu. Hiperprotectia si rasfatul asociate dezechilibrului afectiv sunt periculoase.
5. Ai foarte mare grija de tot ceea ce-i spui despre valorile iubirii, cuplului, familiei.

Instalarea complexelor
Descoperirea realitatii despre existenta sa, in unele cazuri, creeaza conditia pentru conturarea unor complexe de inferioritate. Mamica trebuie sa aiba foarte mare grija pentru a-i elimina micutului iluzia de inferioritate.

Mamica trebuie sa-i spuna micutului ca el este deosebit, ca este frumos, ca este inteligent, argumentand toate aceste lucruri prin exemple si comparatii. Bineinteles ca aceasta regula este la fel de importanta pentru oricare copil, fie natural, fie infiat.

Pentru evitarea instalarii complexelor este foarte important ca mamica sa stie foarte bine de ce natura e relatia sa cu ceilalti copii sau cu educatorii. Elementele negative trebuie compensate prin aprecieri ale parintilor si ale altor adulti rugati sa te ajute in acest sens! 

Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana
Foto: 123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2