Copiii nostri: informati sau neglijati?

Noua generatie
Cand imi auzeam bunica vorbind despre „generatiile din ziua de azi”, care sunt cu totul altfel, dadeam din cap, ironic-ingaduitoare si o acuzam in gand ca nu mai este in pas cu vremurile.

Si am ajuns, nu multi ani mai tarziu, sa ma simt cumva neconectata la realitate. Cand s-a transformat copilul meu din bebelusul acela neajutorat si adorabil in micuta razboinica fan Ben 10, in membrul gastii lui Scooby?

Pe undeva, intre deadline-urile mele, am pierdut revolutia digitala a copilului meu. Mi s-a parut ca am lucrurile sub control si acum, ca imi dau seama cat de departe sunt eu de realitatea ei, incerc sa tin pasul si sa iau hotararile bune.

Intelegeti-mi dilema: nu vreau ca tocmai copilul meu sa ramana in urma, sa nu fie parte a conversatiilor pe subiecte la ordinea zilei, dar nu stiu cat de liber ar trebui sa fie accesul ei la informatie.

Iar pe de alta parte, nu imi convine deloc ca in putinul timp pe care il petrecem impreuna sa simt concurenta desenelor animate si sa descopar ca entuziasmul cu care isi doreste sa mearga in vizita la bunici e, in parte, o acoperire pentru o incursiune in lumea jocurilor pe computer.

Probabil ca efortul acesta de adaptare, pe care il fac, credeti-ma, are cumva niste radacini adanci.
Eu provin dintr-o familie in care parintii mei au avut acelasi job timp de peste 20 de ani, in care la ora 17.30, cel mai tarziu, toata familia se reunea, iar sambetele si duminicile mesele in familie erau traditie.

Cum sa compari sistemul in care am crescut eu cu noul model?
Cand mami si tati lucreaza mai mult de 10 ore pe zi, cand – desi portofelul e plin de carduri -, frigiderul ar rama­ne de multe ori gol daca n-ar fi bunica sau bona care sa mai faca niste cumparaturi printre picaturi.

Cand sambetele se impart intre locuri de joaca, aniversari, ore de karate, pian, engleza sau inot, cand copiii nu se mai duc afara cu cheia de gat, cand petrecem mult mai mult timp inauntru decat in aer liber, cum sa mai fim conectati la realitatea copiilor nostri?

Nici macar la realitatea noastra nu suntem prea bine legati – cumva, traim intr-un tavalug in care nu prea stim bine ce ni se intampla si, ca sa fim siguri ca nu uitam ceva din meniul zilnic, bifam pe o agenda sau pe-un pda ordinea zilei.

Pe internet sunt „deschise” mai mult de 10.000 de cluburi, create special pentru a atrage copii „digitali” – cu muzica, jocuri, chat, filme, shopping.

Viata de familie si conexiunea cu copilul sunt greu de mentinut. Traim cumva in stil fast-food, la propriu si la figurat, in toate domeniile.

Asa ca nu e vina noastra ca multumim in gand producatorilor de desene si de jocuri pe computere, datorita carora avem putin timp sa respiram si noi si sa hm… ne asezam comozi in fata televizoarelor (in loc sa acordam macar ora aia pe seara copiilor)…

Date ingrijoratoare:
Conform studiului realizat de Unicef – „Cunostinte, Atitudini si practici parentale in Romania”:

• 41,2% dintre copiii cu varste de sase-saspte ani se joaca pe computer. In mediul rural, procentul este mult mai mic, dar in crestere: 14,6% dintre cei inscrisi la scoala isi petrec ore intregi in fata computerelor;
• 25% dintre copiii care utilizeaza computerul petrec cam patru ore pe zi in fata ecranului, iar 45% dintre micii utilizatori de net au intrat accidental sau intentionat pe site-uri cu caracter pornografic;
• 80% dintre copiii care navigheaza online fara sa fie supravegheati au „discutii” cu necunoscuti si cam 20% dintre ei dezvaluie date personale online – evident, fara sa le spuna asta parintilor…;
• copiii americani de gradinita petrec, in medie pe saptamana, 1/2 de ora cu tatal, doua ore cu mama, 3 ore cu bona, jumatate de ora jucandu-se cu jucarii „clasice” si mai mult de 25 de ore in fata televizoarelor si a computerelor.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3