Este pregatit de gradinita? Dar tu esti?

Este un motiv de ingrijorare? Uneori, nu. Copiii au o capacitate uluitoare de a invata, de a recupera toate ramanerile in urma. Profesionistii stiu cum sa faca acest proces de recuperare cat mai facil si mai bine pentru copil. Alteori, ramanerea in urma este un motiv de ingrijorare – atunci cand exista probleme ce tin de copil – afectiuni nedescoperite la timp sau ignorate de familie (o surditate, ca urmare a nedezvoltarii corespunzatoare a aparatului auditiv sau consecinta a unei otite prost tratate, anumite boli acute sau cronice, ambliopia, boli genetice, metabolice) sau probleme ce tin de mediul familial (alcoolism, violenta, divort, copil cu handicap in familie, deces, atmosfera tensionata intre parinti, atitudine descurajanta sau hiperprotectiva fata de copil, dificultati materiale, handicapul unuia dintre parinti etc.).

Ce facem cand avem un copil care depaseste nivelul de dezvoltare corespunzator varstei sale? In primul rand, ar trebui sa verificam acest lucru apeland la o evaluare obiectiva, facuta de un specialist. Un copil de doi ani si jumatate care stie toate literele alfabetului nu este neaparat un copil supradotat. Poate le-a invatat, asa cum altii de varsta lui stiu sa spuna care este caine, pisica, gaina aratand imaginile din carti. O singura abilitate la nivel de performanta nu caracterizeaza supradotarea…

Prescolari supradotati
Cand spunem „copii supradotati, poate ne imaginam niste mici oameni de stiinta care stau cuminti si filosofeaza la probleme de adulti, raspund la orice intrebare li se pune… In medii nestimulative, ei se pot plictisi foarte repede (a nu se confunda cu copiii cu deficit de atentie si hiperactivitate). Manifestarile lor comportamentale se caracterizeaza prin faptul ca: sunt activi, prezinta un mare interes pentru lumea inconjuratoare, sunt vioi, se imprietenesc usor, au capacitate crescuta de memorare, mare incredere in fortele proprii, imaginatie dezvoltata, evidentiata in special prin joc, interes pentru lectura, abilitati de citit formate inainte de sapte ani (dar nu prin invatarea mecanica a literelor), au mare dexteritate manuala, atitudini investigative (usurinta in manipularea de obiecte, compunere si recompunere de obiecte din parti componenete).

Apt pentru scoala:
Aptitudinea de scolaritate este o insusire psihofiziologica care usureaza adaptarea copiilor la sarcinile noului mediu educational: scoala. Aceasta aptitudine se formeaza prin antrenarea copiilor inca de la nivelul gradinitei, in cadrul diferitelor activitati instructiv-educative. De aceea (si nu numai) este atat de importanta frecventarea cu regularitate a gradinitei, in special la grupa pregatitoare pentru scoala.

Adaptarea la scoala presupune existenta unei maturitati intelectuale (existenta unor cunostinte functionale – din domeniul mediului inconjurator, matematica, om si societate), cunoasterea schemei corporale, existenta capacitatilor de comunicare orala si premise ale comunicarii scrise, deprinderi de munca intelectuala – capacitatea de a analiza, compara, clasifica, ordona obiecte si fenomene, de a aplica cunostinte in domenii noi, de a evalua corect propriile performante, de a memora logic…

Handicapul de comportament
Reprezinta manifestari ale conduitei care nu corespund cerintelor mediului social. Acesti copii nu sunt capabili sa se integreze in mediul social si sa respecte cerintele acestuia. Ei manifesta un nonconformism fata de modelul social de comportament, isi realizeaza scopurile pe cai neacceptabile. Un exemplu este neascultarea (nesupunerea fata de autoritatea adultului sau/si respingerea ei), agresiunea (reactii comportamentale brutale), mutismul (refuzul de a vorbi perioade mai lungi sau mai scurte de timp). Daca suntem sinceri, am putea recunoaste ca de cele mai multe ori aceste comportamente au originea in educatia din familie.

Ce sa nu facem cand copilul merge la scoala:
1. Nu-l speria. Nu face din scoala o sperietoare („lasa ca vezi tu la scoala, sa vezi ce iti face invatatoarea cand o vedea ca…), scoala nu e mediu de pedeapsa!
2. Nu-l dadaci. Nu face lucruri pe care le poate face singur – stransul mesei, ordonarea jucariilor, pregatirea hainelor pentru a doua zi, stabilirea programului pentru a doua zi.
3. Nu insista. Nu insista sa iti povesteasca ce a facut la scoala in primele zile – e o perioada grea si plina de impresii, este incordat la inceputul scolii…
4. Nu dispera. Parintii sunt mai anxiosi decat copilul si asta contribuie la transformarea emotiilor lui intr-o adevarata teama – sa simta o reala mandrie pentru noul statut.

Text: Cristiana Haica
Foto: 123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Copilul tau