Istoria familiei

Adina crede ca a murit, dar nu intelege de ce nimeni nu ii spune adevarul. Sa stiti ca nu puteti pacali un copil. Noi intotdeauna aflam lucrurile astea. Si ne suparam tare cand ne mintiti si ne furati rudele. Adica amintirea despre ele. Oricat de rea este ea. Este bine sa-ti incurajezi copiii sa petreaca timp cu bunicii, sa afle cum era pe vremea lor, cand erau mici.

Vreau sa va spun si eu ceva. Nu e povestea mea, ci a mamei mele. M-a distrat tare mult si vreau sa v-o spun si voua. Mama s-a nascut pe vremea lui Ceausescu. Si cand era ea la gradinita sau in clasa I, a gasit o poza colorata la mamaia ei, la tara, cu niste baieti mari, frumosi, in blugi, langa o masina decapotabila. Mama nu mai vazuse niciodata o asa masina si nici poze colorate.

A furat poza de la mamaia ei si a adus-o la ea acasa. A inconjurat cu pixul pe unul dintre baietii aceia si s-a hotarat ca ea il iubeste pe acel baiat. Ei, stiti cum sunt fetele… se prostesc. A aratat poza la colege, iar ele au ras de ea. Atunci, mama mea s-a hotarat sa nu il mai iubeasca pe baiatul acela, ci sa spuna cum ca este un unchi de-al ei, din America.

Ce credeti voi? A tot povestit inventii despre unchiul din America – aiureli, ce isi imagina ea sau mai vedea prin filmul Dalas, ca unchiul are case multe, si masini, si un iaht, si ca pescuieste rechini, si ca merge cu motocicleta si avionul. Si a aflat tatal ei ca spune peste tot despre asta.

Atunci tatal ei (si bunicul meu) a adunat toata familia si le-a facut un mare scandal ca de la cine a aflat copilul. Ca nu trebuia sa se stie. Mama asculta pe la usi si nu mica i-a fost mirarea sa auda ca mare parte din ce minciunea ea pe la copii era adevarat.

Jocurile cu ajutorul carora copiii incep sa isi cunoasca rudele alcatuiesc un arbore genealogic, sunt distractive, educative si informative in acelasi timp.

Chiar avea un unchi in America, care fugise ilegal, ca acel unchi avea si masini, si case, si ca nu avea iaht, dar pescuia rechini in ocean. Tatal ei credea ca mama a auzit discutii despre acel unchi (care era unchi de al doilea) si le povesteste mai departe, dar mama mea inventa totul.

Familia mamei mele, vazand ca ea deja stie multe lucuri despre el, au chemat-o pe mama sa ii spuna adevarul. Si stiti ceva? Pe mama nu o mai interesa adevarul, cine e cu adevarat unchiul, ce face si ce nu face, ea s-a simtit importanta si iubita pentru ca familia ei i-a spus adevarul.

Si a respectat dorinta familiei ei, de a nu mai vorbi despre el cu strainii, pentru ca putea face rau familiei – comunistii nu vedeau cu ochi buni sa ai pe cineva in America.

Pe cand mama era adolescenta, a venit intr-o noapte pe la 2 un barbat in vizita. A adus foarte multe daruri, mai ales pentru ea, lucruri la care nu indraznea sa viseze – blugi adevarati, adidasi si guma de mestecat cu capsuni. Mie mi se pare caraghios acum ca mama mea era fericita ca a primit lucrurile acelea, dar in fine.

Era unchiul ei. Venise in vizita noaptea, sa nu il vada nimeni. Dupa ce a fost si revolutia, unchiul nu mai trebuia sa fie ascuns de oameni, familia se mandrea cu el. El le-a dat bani la multe dintre rude ca sa isi deschida afaceri si toata lumea il invita in vizita.

Copiii au dreptul sa-si cunoasca rudele, si cu bune si cu rele, sa stie care este importanta relatiilor de rudenie.

Noi, copii, vrem sa stim
Am observat ca sunt unii parinti care se cred magicieni, fac ei cumva sa dispara un bunic sau o matusa din preajma copilului lor si sa apara mai des un alt bunic sau alta ruda. Noi credem in magiile lor, ca suntem mici.

Numai ca, atunci cand mai crestem putin, vrem oricum sa stim unde sunt si cine sunt acele persoane si de ce nu au fost si ele langa noi, sa le cunoastem. Toti copiii vor sa stie totul despre familiile lor. Si este normal sa fie asa.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4