Jocuri pentru intreaga familie

Cursa cu obstacole
Este unul din jocurile care fac deliciul copiilor sub 7 ani. E mai complicat putin pentru adulti, pentru ca le-ar trebui un pic de conditie fizica.

Cursa poate avea loc intr-o singura camera pentru copiii mai mici sau poate fi cu inceputul in una din camere si sfarsitul in alta, cu traseu complicat prin toata casa, pentru cei mai mari.

Fie ca este o cursa cu obstacole simpla de tipul – treci pe sub scaun, peste fotoliu, sub masa, prin tunelul facut dintr-o patura -, fie una complicata pe parcursul careia, in afara de a trece pe sub, peste, prin obstacole, ai si de spalat mainile, de turnat lichide dintr-un vas in altul, de mancat 3 felii de mar dintr-o farfurie plasata sub scaun, de aruncat o mingiuta la cos sau in galetusa, de mers cu spatele sau cu ochii inchisi etc., va asigur ca nu doar cei mici se vor distra la culme in jocul acesta.

Cubul cu emotii poate fi facut din carton sau dintr-o cutie transparenta de plastic; pe fetele cubului urmeaza sa desenam sau sa lipim fete expresive, avand urmatoarele emotii: bucurie, tristete, suparare, furie, anxietate, o fata speriata.

Fiecare participant rostogoleste cubul si urmeaza sa spuna ce emotie are fata care ramane deasupra. Apoi ii intreaba pe toti ceilalti daca s-au simtit vreodata asa si cand, si pe urma spune de ce crede el ca alti oameni se pot simti asa.

De pilda, emotia care pica la aruncare este furia: spun daca m-am simtit furios, cand si de ce, precum si de ce cred eu ca alti oameni s-ar putea simti astfel. In cazul emotiilor negative, vom spune si daca ne-a placut sa ne simtim astfel si ce putem noi sa facem sa nu ne mai simtim asa.

Povestea fara sfarsit
Intr-o atmosfera ca de basm, asezati in cerc, cu o clepsidra care sa masoare in jur de un minut, o lampa mica aprinsa si castronul cu popcorn sau alte gustari la indemana, caci vom incepe povestea fara sfarsit. Unul din membrii familiei va incepe povestea cu ce personaje vrea, facand orice doreste el.

Cand s-a terminat timpul, clepsidra se intoarce si continua urmatoarea persoana cum doreste, dar continuand cu personajul principal adus in scena de cel care a inceput povestea. Fiecare din participanti va continua de la momentul la care s-a oprit cel dinaintea lui.

Sa ne jucam „Eu sunt tu”
Fiecare membru al familiei face cate o marioneta din manusa, ciorap etc., reprezentand un alt membru al familiei, si incearca cu ajutorul marionetei respective sa se „comporte” ca acel personaj (mama, tata, frate, sora) care i-a fost atribuit sau pe care l-a ales.

Cu aceasta ocazie, membrii familiei ar putea vedea „din exterior” cum este vazut de ceilalti si ar putea sa arate si cum ar vrea ceilalti sa se poarte cu el cand are dificultati.

Incercati sa povestiti… amintiri din viitor
Fiecare membru al familiei va povesti ce a facut el in viitor – „cand am fost eu mare am facut…” si atat adultii, cat si copiii vor crea aventuri imaginare, dar nu neaparat fantastice. In jocul acesta putem proiecta si probleme reale pe care le avem si propuneri de rezolvare a acestora.

Partea frumoasa este aceea ca adultul poate cere ajutorul copiilor, cu solutii de rezolvare a acestor probleme. Veti fi uimiti de intelepciunea acestor solutii. Copiii se vor distra imaginand cum vor fi si ce vor face ei cand vor fi mari. Jucand acest joc, ne-am putea da seama si de sistemul de valori pe care l-am transmis copiilor nostri…

Simon Says…
Este un joc la care participa cu mai multa placere copiii mai mari, dar cei mici sunt in culmea fericirii daca Simon porunceste cat mai multe strambaturi sau lucruri caraghioase. Avantajul este ca, pe parcursul jocului, Simon poate porunci ca fiecare sa manance un fruct sau o felie de leguma, ori sa fie puse jucariile la loc pe raft.

Sigur, nu trebuie sa exageram, deoarece fiecare vom fi pe rand Simon si nu am vrea sa ii dam idei ciudate copilului cand ii va veni randul sa fie cel care porunceste. Fiecarui membru al familiei i se va aloca un timp egal pentru a fi conducatorul acestui joc.

Pestisorii aurii si oceanul cu rechini
Este un minunat prilej pentru dezvoltarea atentiei concentrate, distributive, a timpului de reactie si a unora din abilitatile fizice.

Pentru ca, de cele mai multe ori, pestisorii aurii (jucatorii) care inoata linistiti prin oceanul albastru (plimbandu-se prin casa) pot auzi oricand semnalul sefului lor (unul din jucatori) ca vin rechinii.

Si atunci, fiecare dintre pestisori va trebui sa isi gaseasca un ceva pe care sa se cocoate, ca sa nu fie mancat de rechini, numai ca nu au voie doi pestisori pe acelasi obiect.

O varianta mai grea este „corabia” – o canapea – de pe care marinarii pleaca linistiti sa inoate sau sa pescuiasca, iar la semnalul „rechinii”, ei trebuie sa se urce repede pe nava pentru a nu fi mancati.

Text: Cristiana Haica, Foto: Arhiva Edipresse, Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Pas cu pas