Mai vreau, te roooog!

Ce facem daca, desi am negociat, am anuntat din timp incheierea distracti­­­ei, copilul insista, totusi? In primul rand, ne menti­­­nem fermi pe pozitie (nu vom ceda de la ceea ce am stabilit inainte de comun acord), iar in al doilea rand manifestam empatie (verbal) fata de copil. In sensul ca, ina­­­in­te de binecunoscutul „NU, ii spunem ca ii in­­­­­te­­­­­­­legem frustrarea, ca e normal ca el sa isi do­reas­­­ca mai mult, ca si noi, oamenii mari, simtim la fel, ca stim ca isi do­res­­­­te lucrul respectiv (in loc de o masinuta vrea si masinuta, si jocul lego), dar ca am stabilit un lu­cru, si pentru ca il iubim, dar vrem si sa res­pectam ceea ce am vorbit anterior, vom ra­ma­­­ne la aceeasi deci­zie.

Vom obti­­­ne o atitudine coope­ran­­ta si nu una de razboi, si din stadiul de emotie ne­ga­­­tiva intensa il vom rea­duce la un stadiu ratio­nal. Mentinerea cal­mu­lui (adultului) e foarte impor­tanta. Ener­varea noastra face copilul sa insiste. Copilul va inte­­­le­ge, chiar daca nu pe moment, ca si el trebuie sa res­pec­­­­­­­te regulile. Lucru ce ii va fi de mare ajutor in viata.

Test de rezistenta a nervilor parintilor

Copiii sunt maestri in a testa rezis­tenta nervilor parintilor, de aceea sa nu va mirati daca vor apela la orice fel de mijloace pentru a va convinge (explicatii, amenintari, violenta verbala sau fizica, vorbe mari).

Pastrati-va calmul si spuneti copilului ca nu va schimbati decizia, pentru ca aceasta decizie a fost luata de comun acord ina­inte. „Dar m-am razgandit, poate spune copilul. „Imi pare rau, dar data viitoare ai sansa sa te gandesti mai bine cand negociem, ca sa nu fie cazul sa te razgan­desti. Si, poate, strecurat printre refuzurile ferme, ii spuneti si ca sunteti mandri de el, ca, desi nu ii face placere, va accepta sa res­pec­­te decizia si sa faca ce trebuie. Pentru ca asta va face pana la urma, daca nu cumva ati decis sa cedati si sa pierdeti batalia.

Text: Cristiana Haica; Foto: DREAMSTIME, SHUTTERSTOCK.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2