Parinti la distanta

Grijile pot exista si „afara”
Terorizati de nesiguranta zilei de maine si incercati din greu de neajunsuri, unii romani ajung la concluzia ca mai rau nu are cum sa fie.

Astfel, isi asuma riscul de a munci din greu, de a invata „peste noapte” o limba straina, chiar si pe acela de a fi tratati ca niste cersetori sau hoti… Dar nu stiu ca riscul cel mai mare este, insa, acela de a-si lasa copilul pe mana unor rude sau a unor straini.

Si nu stiu nici care sunt efectele pe care plecarea lor le poate avea asupra copilului. Sau, chiar daca afla, sustin: „Copilul meu e puternic, el n-o sa clacheze. Va intelege. Si oricum o sa-l iau cu mine (sau o sa ma intorc la el, bogat).”

Si totusi, iata numai cateva dintre constatarile psihologilor scolari: copiii ai caror parinti pleaca in afara se schimba brusc, sufera, se imbolnavesc, devin depresivi…

Psihologii considera ca toti copiii sunt afectati de despartirea de parinti in acelasi mod (cu variatii, in functie de varsta pe care o au): starea lor generala este de ingrijorare si cu greu ies din temerile aproape permanente ca parintilor lor li se poate intampla ceva.

Nici nu este de mirare ca nu se pot bucura cum se cuvine de jucarii si jocuri, ca nu se pot concentra asupra scolii, ca isi pierd interesul pentru hrana sau sport, ori ca interactioneaza greu cu ceilalti copii, fata de care se simt defavorizati si cu care nu mai gasesc cai usoare de comunicare.

Studiile au mai dovedit ca reactiile copiilor afectati de aceasta problema difera si in functie de mediul din care provin micutii: pe cand celor din mediul rural plecarea parintilor le creeaza o stare de frica si timiditate, la cei din mediul urban se observa tulburari de conduita si tendinta de a iesi in evidenta prin atitudini agresive.

Cei lasati impreuna cu bunicii sau cu alte persoane foarte apropiate, care ii iubesc, sunt mai „putin” afectati – la ei se constata „doar” apatie, scaderea randamentului scolar, disparitia aproape totala a motivatiilor de a face ceva bun, trecerea de la un comportament extrovertit la unul introvertit, lipsa poftei de mancare, ticuri, incapacitate de comunicare…

Cei care au parte de o familie de „imprumut” mai rece sau adesea chiar nepasatoare (asta daca au o au!) sufera de probleme mult mai grave: la cei mici, care nu au cum sa isi exprime sentimentele altfel decat in plan fizic, suferinta este doar vizibila.

Un bebelus abandonat de mama lui, chiar daca are numai 4-5 luni, poate percepe situatia: el inceteaza sa zambeasca si sa gangureasca, iar dupa o absenta de doar un an a parintilor naturali, copilul dezvolta deja afectiuni grave si un retard puternic in dezvoltarea fizica si emotionala.

Copiii ceva mai maricei, de gradinita si de scoala generala, care sufera ingrozitor pe plan constient pentru lipsa parintilor, pot recurge la gesturi disperate daca lumea in care sunt lasati devine brusc prea rece pentru ei.

Depresia, cu efectele ei negative, se face simtita insa oricum, chiar daca micutii au norocul sa aiba alaturi restul familiei: devin apatici, sufera de tulburari de somn si au cosmaruri, pot deveni ostili sau agresivi, ori pot oscila intre stari de melancolie si stari de furie, iar in planul sanatatii cei mai multi devin mai sensibili sau chiar se imbolnavesc cu adevarat.

Adesea, la copiii care au depasit 12-14 ani incep problemele de comportament social, chiulul de la ore, intrarea in grupuri cu influente nefericite, drogurile (de la tigari si alcool, la dependente mai grave), actele de violenta, lipsa de recunoastere a autoritatii adultilor etc.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Relatii