Taina vietii de dinainte de viata

Gata, m-am stabilit. Eeei! Ca tare frumoasa casa mai am! Rotunda ca un ou, calda si… si… lichida. Ce daca nu-i mai mare decat o lamaie? Mie mi se pare imensa! De bucurie ca-s aici, simt ca-mi tresalta inima. Uau! Deja? Sa notez repede: „Ziua 22. Prima bataie de inima. Inima mea e mare cat un bob de mac si buna ca painea calda!

10 saptamani. Am crescut in timpul asta ca Fat Frumos din povestile alea. Acum am, la fel ca orice copil de afara, stomacel, plamani, rinichi, toate cele, adica. Si, normal, maini, picioare, ochi, urechi, nas… Picioarele deja le-am probat: am dat din ele, dar mama nu cred ca s-a prins ca incercam sa pasesc prin burta ei. Plamanii nu stiu la ce folosesc, pentru ca aici, in casuta mea, nu am nevoie sa respir. Nasul e bun, totusi, ma ajuta sa simt imprejurimile… Nu stiu daca e ceva de bine, insa stiu exact, dupa miros, cand mama e suparata, daca se simte bine sau daca tocmai a mancat ceva bun…

16 saptamani. In ultima saptamana am inregistrat doua victorii – am invatat sa-mi sug degetul mare si, in fine, am reusit sa „comunic cu mama. Tot incercasem sa-i trag picioare, dar de data asta m-a simtit. In fine! Ma bucur ca am stabilit o legatura. Ar fi bine sa invat limbajul Morse, ca sa-i spun ce-mi place sa manance…

24 de saptamani. Au inceput sa ma enerveze astia care se tot zgaiesc la mine. Azi am scos limba la unul din ei, dar ala in loc sa se supere, s-a bucurat de parca facusem cine stie ce minunatie. Am incercat apoi cu o incruntare. Nici un success. Plictistit, am cascat demonstrativ… doctorul asta sta cam prost la capitolul ironie. Nu s-a prins deloc.

Ce-i drept, ei saracii se straduiesc sa nu ma deranjeze. Sistemul asta 4D e, cica, „non-invaziv. E cam acelasi lucru ca sistemul GPS pentru voi, oamenii. Un satelit poate sa filmeze orice faceti, dar voi habar n-aveti, nu va deranjeaza si nici nu va intereseaza.

Ma rog, revenind la starea mea, cred ca sunt doar stresat: casuta mea minunata creste o data cu mine, dar nu proportional. Parca s-a mai ingustat spatiul. Ma tot incrunt, dar doctorii nu prea inteleg care-i problema. Peste 10 minute: dormeam linistit si deodata m-am trezit intr-un zgomot infernal. Pe mama o apucase „educatia: imi citea cu voce tare nu stiu ce poveste cu un vrajitor, iar tata pusese televizorul cu muzica clasica la maxim! Hei, macar hotarati-va pentru una din doua, nu sunt un geniu!
Am aflat, auzindu-i pe ai mei, si ce voi fi. „Fetita!, a strigat extaziata mama. Tata a cam strambat din nas, dar dupa aia a luat-o in brate. Adica „ne-a luat in brate. Asa? Lasa ca o sa vezi tu, tati, ce dragalasa sunt!

Au trecut cinci luni si deja incep sa ma plictisesc. Am incercat ceva fitness, dar aici n-am loc decat de cateva tumbe si de dat din picioare. Pe post de stepper – burta lui mami. Acum stie exact cand dau din picioare, dar tot nu intelege ce vreau sa-i spun.

Sapte luni. Uf, ce de timp! Cred ca o sa-mi las parul lung. Si unghiile lungi. Arat foarte frumos, sunt sigura, abia astept sa ma dau cu oja sau sa imi fac codite. Din pacate, mama nu pare prea fericita de parul meu. Mi se pare ca are greturi mai abitir ca oricand.

Luna a opta. In ultimul timp parca m-am desteptat: a inceput sa-mi placa muzica, invat extrem de multe lucruri numai din auzite si abia astept sa ma duc afara, sa vad cu ochii mei minunatiile alea despre care imi tot povestesc ai mei. Cica mi-au pregatit si camera in care voi locui! Pe de alta parte, sunt constienta ca exista, afara, si oameni stresanti: unii (cred ca dintre doctorii aia) tot baga aici, la mine in casa, o luminita mica si se tot felicita reciproc atunci cand eu clipesc. Cica „reactionez. Fir-ar sa fie de neciopliti!

Dar, una peste alta, merita riscul: macar o sa-i cunosc pe mama si tata. Par tare draguti! Asadar, sa ne intoarcem spre iesire. Instinctul imi spune ca ar trebui sa ma intorc cu capul intr-acolo. Asa…

Hm, greu au mai trecut inca doua saptamani. Dar, in fine, vad o luminita acolo, in fata. Pe de alta parte, a inceput sa-mi fie frica si ma tot gandesc: oare sa ies? Sau sa mai stau? Aici e bine si cald si nici nu trebuie sa fac vreun efort…

Uf, nu mai vreau! Casuta asta a devenit stramta si ma mai si impinge incolo si incoace! E neplacut, incomod, lipsit de orice delicatete! Mama asta nu ma mai lasa cu nici un chip sa trandavesc. Nu mai suport! O sterg de aici, indiferent ce ma asteapta afara. Atentie, lume, vin!

Foto: Dreamstime..

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2