Nu este și nici nu va fi vreodată ușor să ai de-a face cu un copil bolnăvior: este stresant și pentru că e bolnav (și îți faci fel de fel de griji în privința stării sale de sănătate), și pentru că îl vezi că suferă (și ai vrea să iei durerea asupra ta, numai să-l vezi pe el bine), și pentru că trebuie să îi administrezi o medicație, iar acest capitol se transformă uneori într-un adevărat coșmar (cu atât mai mult cu cât, dacă varsă o parte din medicament sau îl scuipă ori vomită, nu mai știi ce doză a primit, cât să îi mai dai etc.).
Probabil că luatul medicamentelor nu va ajunge vreodată o plăcere pentru copil. Însă pentru tine, ca părinte, este destul de frustrant să vezi că, bolnăvior fiind, în loc să își ia pastilele, cel mic le scuipă, stă să le vomite, strânge gura și refuză cu încăpățânare să le primească. Nu este ușor, mai ales atunci când știi că are nevoie de ele ca să se facă bine.
Tot ceea ce trebuie să facem noi este să încercăm să obținem dorința copilului de a coopera. Uneori, refuzul medicamentului nu apare din lipsa dorinței de a ne face pe plac, de a coopera cu noi, ci pentru că, în unele cazuri, cel mic chiar nu poate să înghită medicamentul, este scârbos, îi provoacă repulsia, voma.
Cum obținem cooperarea?
- Mai întâi aflăm motivul pentru care refuză să ia medicamentul – este scârbos, e rece, este amar, nu știe cum să îl ia, se teme de el, se teme de simptomele asociate luării lui (poate dureri la înghițire, poate dureri de burtă, poate un gust neplăcut care rămâne în gură). Sau poate că este un alt mod de a se plânge de simptomele bolii și îl agasează felul în care părintele vine grămadă peste copil cu siropul, pastila etc.
- După ce aflăm motivul refuzului, îi spunem copilului că putem înțelege aceste aspecte, dar că trebuie să ia pastila, așa că hai să găsim, amândoi, o modalitate mai puțin îngrozitoare de a-și primi medicamentul. În niciun caz nu îți cere scuze că trebuie să îi dai medicamente, până la urmă asta nu este o pedeapsă și nici ceva ce îți dorești să îi facă rău, e un mod prin care îl ajuți să îi fie bine.
- Când administrăm medicamentele, trebuie să o facem cu calm – nu agitați, nu transfigurați de îngrijorare și speriați că iar o să refuze… Explică celui mic, în maniera pe care o consideri accesibilă (fie ca o poveste, fie ca teatru de păpuși sau desen), ce rol au pastilele sau lupta dintre medicamente și microbi în corpul lui.
- Găsește, pe cât posibil, prin discuții cu copilul, modalități mai plăcute de a administra medicamentele (cu miere, iaurt etc.) la recomandarea pediatrului, încât să nu interfereze cu agentul activ din produs.
- Îți sunt de ajutor distragerea atenției pentru picături, semnalele sonore (alarma ceasului) care să pregătească psihologic copilul cu un minut înainte de sosirea pastilei, învățatul copilului să înghită fără să țină medicamentul în gură, ca să nu fie influențat de gust sau miros.