In momentul in care incepe scoala, copilul trece oarecum din lumea calda si ingaduitoare a casei si familiei in cea mai putin flexibila de la scoala.
Reperele copilului se vor schimba, raportarea lui la lume se face in mai mare masura tinand cont de ceilalti, de colegi, nu de ceea ce considera mami si tati ca fiind corect sau nu.
Intrarea in scoala este un pas foarte mare in evolutia copilului pe care, din fericire, multi dintre cei mici sunt foarte nerabdatori sa il faca. Ceea ce inseamna ca au fost bine pregatiti de parintii lor pentru acest lucru.
Ei abia asteapta sa isi faca noi prieteni, sa invete lucruri noi precum copiii mari. Vor avea parte de multe experiente minunate de viata, pe care, sper, vor fi incurajati sa le impartaseasca parintilor lor. Chiar daca suna minunat, inceputul scolaritatii nu inseamna ca este mai putin stresant pentru copil.
Si pentru parintii lui. Asta, daca ei nu sunt suficient de pregatiti pentru schimbare sau daca scoala a fost prezenta in discutiile familiei ca o amenintare, ca o schimbare constrangatoare.
Sau ca o magie, care poate schimba copilul nestiutor si timid intr-un fel de Power Ranger, capabil sa stie sa socializeze, sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca din prima saptamana.
Multi scolarei se asteapta sa fie placuti de ceilalti, sa isi faca prieteni din prima zi sau sa continue activitatile de gradinita (cu libertatea de miscare implicita) – ceea ce este extrem de putin probabil sa se intample.
Ca parinti, trebuie sa le explicam copiilor ca activitatile cu adevarat importante (a invata, a-ti face prieteni) cer mult timp.
E adevarat ca majoritatea copiilor care se inscriu in clasa I au fost la gradinita cel putin un an, insa scoala este un loc cu totul diferit de gradinita, iar copiii trebuie sa stie asta din timp (sa fi vizitat cel putin o data o scoala si sa fi vazut cum se desfasoara acolo activitatile).
La scoala sunt mult mai multi copii decat la gradinita, iar in primul an el (copilul de clasa I) este printre cei mai mici si neexperimentati copii din scoala.
Ceilalti i se vor parea siguri pe ei, atotstiutori, pana si cei de clasa a doua vor fi cei mari pentru el. Boboceii au nevoie de sprijinul sustinut al parintilor si invatatoarei pentru ca acest mediu nou, ciudat, plin de reguli, solicitant sa devina unul placut, relaxant si atractiv pentru copil. Clasa I este un inceput nou si pentru parinti.
Sistemul educational s-a cam schimbat, asa ca am face bine sa ne cunoastem scoala, invatatoarea si alti parinti care au copiii inscrisi in acea scoala.
Am face bine si sa ascundem de copil amintirile noastre nefericite legate de scoala, si chiar si fata de noi insine, pentru ca parintii si scoala trebuie neaparat sa aiba o relatie foarte buna, astfel incat bobocelul sa aiba un start bun in clasa I.
Relatia pe care o avem cu copilul trebuie sa fie mai stransa decat oricand, pentru a face fata cu bine si noi, si el acestei noi aventuri. Trebuie sa fim disponibili zilnic pentru el, sa ascultam (nu sa judecam) cum povesteste despre noile prietenii, lucrurile noi pe care le afla sau le invata acolo.
Zilnic trebuie sa ii spunem ca suntem alaturi de el si ca poate conta pe noi, la bine si la rau. Sa il reasiguram de dragostea noastra, chiar daca n-a stiut sa il faca pe a mic de mana, chiar daca adunarile nu ii ies, chiar daca, de emotie, nu a mai stiut raspunsul la intrebarea doamnei cand a fost ridicat in picioare.
Daca nu i-am construit pana acum independenta, este timpul sa o facem, sa il invatam cum sa ia decizii, cum sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale si cum sa nu intre in competitie cu ceilalti, ci cu sine insusi.
Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.