Amintiri din copilarie – ce invatam din ele

Amintirile nu vin in minte cand vrem noi, ci cand avem, probabil, nevoie de ele. Utile pentru psihologi atunci cand omul este incercat emotional sunt amintirile din primii opt ani de viata.

Dintre parintii de as­ta­zi nu stiu cati se gan­desc vreodata la pre­zent ca la o sur­sa de amintiri pen­tru copiii lor. Din pa­cate, cei mai multi dintre oameni nu traiesc in prezent, ci se proiec­tea­za mereu in viitor, autogenerand astfel o perpetua stare de frustrare.

Ca urmare, nu pot sa se gandeas­ca nici la prezentul lor, ce sa mai vorbim de prezentul impreuna cu copiii si de grija fata de acest pre­zent, care nu doar ca poate deveni, ci chiar devine o sursa de frustrare pentru copiii lor, deoarece din acest prezent absent se nasc amin­tirile copiilor (si nu numai), care amintiri vor deveni vector de solu­tii inadecva­te de viata pentru adultii de maine.

Ce vor invata copiii din aminti­rile de maine cla­dite azi? Vor invata ca nu se pot baza pe nimeni, ca e mai eficient sa nu ai incredere, ca nimic nu este ceea ce pare a fi, ca ziua de azi nu merita traita pentru ca nu esti bine azi, dar maine va fi mai bine…

Insa acest maine de­vine prea repede tot o zi de azi, in care tot ine­ficient functionezi, si la un mo­ment dat se trezesc acesti oameni ca sunt anxiosi, ca depresia ii copleseste, ca prefera sa traiasca intr-un azi iluzoriu si fericit al drogurilor. Este prea de­primanta descrierea? Sper sa fiu eu cea pesimista. De ce este asa de important sa luam seama la ce amintiri construim azi copiilor?

Alegem dintre amintiri pe acelea care se incadreaza in stilul nostru de viata prezent si care sunt semnificative atunci.

Sa vedem ce incarcatura aduc amintirile pentru cateva dintre persoanele care au acceptat sa aplice aceas­ta tehnica proiectiva de analiza psihologica.

 „Imi amintesc ca odata sta­team in spatele blocului si ma jucam cu niste cutii. Era extrem de placut sa le asez in ordine – o amintire banala, de data asta poate comuna multora dintre noi, dar pe care nici macar nu ne-o amintim. Este semnificativa insa pentru persoana care a povestit-o si care, si astazi, deranjeaza pe ceilalti prin tendinta de a ordona excesiv lu­crurile acasa si la birou, avand un comportament compulsiv.

„Eram la gradinita. Educatoa­rea m-a pedepsit pentru ceva, inchizandu-ma in camera cu materiale de langa clasa, care era intunecoasa. Cred ca m-a uitat acolo, am stat mult – asa mi se pa­rea; asa ca, atunci cand mi s-a facut foame, am mancat pachetul ei cu mancare. Dupa un timp, aveam nevoie la toaleta. Eram disperat, nu stiam ce sa fac.

Asa ca am incercat usa, care era deschisa, nu era nimeni in clasa, asa ca am fugit acasa. Pe drum, am scapat pe mine si ma gandeam ca atunci cand o sa ajung acasa mama o sa fie suparata pe educatoare pentru ca din cauza ei s-au intamplat toate acestea. Pe drum, au aparut niste baieti care mi-au cerut bani. Nu aveam, asa ca ei m-au tras de tricou si au zis ca ma bat. Mi-am continuat drumul spre casa. Nu-mi amintesc ce s-a mai intamplat cand am ajuns.

O amintire foarte complexa, persoana care povesteste face lucruri impotriva regu­lilor, dar nu isi asuma res­pon­sabilitatea pentru ele. Educatoarea este de vina pentru tot ce s-a intamplat.

Este chiar posibil sa fie vor­ba de tendinte paranoide. Daca ceilalti nu il respecta, inseamna ca ei nu sunt corecti, ei sunt culpabili. Copilul care tra­ieste experienta de mai sus este adultul care se va comporta mai tarziu in aceeasi manie­ra in viata de familie, in societate. Lumea masculina este descrisa ca fiind ostila si amenintatoare.

In amintirile copiilor si adultilor se regasesc anumite teme comune, care vorbesc despre un stil de via­ta ales de individ, ca urmare a ex­pe­rientelor din viata sa si a selec­­tiei facute pentru a retine numai unele dintre ele.

Amintirile unui getter (cel care obtine) vor fi dintre cele in care el manipuleaza viata si pe ceilalti folosindu-se de orice – sarm, timiditate, enervare, intimidare – pentru a-i pune pe ceilalti in serviciul sau.
Un controller (cel care fie vrea sa controleze totul, fie se teme sa nu fie controlat de viata) isi va aminti scene in care ii displaceau surprizele, sentimentele erau as­cunse, in care se evidentiaza aspecte ca ordinea, corectitudinea, pedanteria.

Victima, cel care se autovicti­mizeaza, va evidentia amintiri in care sunt tot felul de situatii in care se regaseste resem­narea, auto-compatimirea, ten­din­ta de a se accidenta, in care el primeste mila si simpatia altora.