De loc dintr-un sat moldovenesc, Emi Băiceanu, un puşti de 14 ani modest şi bonom, are aspiraţii mari.
Pasionat de folclor şi de tradiţiile româneşti, băiatul vrea să devină una dintre vocile recunoscute ale muzicii populare de la noi, dar şi să conducă un cor bisericesc.
Al bisericii lui, pentru că menirea lui Emi este, poate paradoxal, să devină preot.
de Ioana Rotariu
Povestea fratelui meu începe în 2009, la sfârşitul clasei I, când, sub îndrumarea învăţătoarei, a participat la un concurs de muzică găzduit de Palatul Copiilor din Paşcani. Surprinzător, a obţinut premiul I’, povesteşte Adelina, sora lui Emanuel.
Din câte îşi aminteşte, până atunci, experienţa sa în canto se rezumase la fredonarea câtorva melodii folclorice prin casă. Citeste continuarea pe Libertatea.ro