Principala semnificatie a botezului este aceea de a spala pacatul stramosesc (comis de Adam si Eva). Prin botez se iarta pacatul stramosesc si se deschide o poarta de intrare in Biserica.
Dupa mirungere (ungerea cu Sf. Mir), candidatul la botez (catehumenul, cum se numea in vechime) nu mai este un fiul al trupului, ci un fiu al Imparatiei lui Dumnezeu. Botezul are doua parti importante. Partea de dezlegari sau exorcisme, pentru alungarea duhurilor necurate, se face in pridvorul bisericii de catre preot.
Dupa aceste lepadari, se intra in biserica si se incepe slujba propriu-zisa de botez. Se rosteste binecuvantarea, apoi Ectenia mare (un set de rugaciuni scurte, prin care preotul se roaga ca Duhul Sfant sa se coboare peste apa din cristelnita), rugaciunea de invocare a Duhului Sfant (preotul afunda de trei ori mana in apa care simbolizeaza apa Iordanului).
Se sfinteste apoi untdelemnul bucuriei, pe care, dupa botez, parintii il vor lua acasa si il pot folosi pentru ungere cand copilul are probleme de sanatate. Botezul propriu-zis, prin Intreita Scufundare, se face in numele Sfintei Treimi, prin formula: „Se boteaza robul/roaba lui Dumnezeu, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.
Dupa botez, nasul il primeste pe cel nou botezat intr-o panza alba, care simbolizeaza curatenia si puritatea Imparatiei lui Dumnezeu. Preotul binecuvanteaza apoi lumanarea, se face rugaciunea pentru ungerea cu Sfantul si Marele Mir si se face apoi mirungerea propriu-zisa – pecetea Sfantului Duh – pe frunte, ochi, nas, urechi, gura, piept, maini, picioare si spate (gest care simbolizeaza ca Dumnezeu este si unul al trupului si ca trebuie sa ne ingrijim si de trup – dar niciodata trupul sa nu fie mai presus decat sufletul.)
Dupa mirungere, preotul – impreuna cu nasul sau nasa, care tine lumanarea – face de trei ori inconjurul mesei pe care se afla Sfanta Evanghelie si langa care se afla cristelnita – ritualul simbolizeaza un joc al bucuriei. Se citeste apoi din Epistola catre romani a Sfantului Apostol Pavel (capitolul VI, versetele 3-11) si din Sfanta Evanghelie (Sfantul Apostol Matei, capitolul XXVIII, versetele 16-20).
Preotul citeste cu fata catre invitati, in fata lui fiind nasul/nasa, impreuna cu cel nou botezat. Este, practic, prima slujba a noului credincios. Urmeaza asa-numita rugaciune la spalarea pruncului: preotul ia fasa de botez, infasurata in busuioc, o uda si rosteste urmatoarele cuvinte: „Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si-n veci vecilor, Amin!
Apoi, luandu-se un alt capat al fasei, preotul rosteste urmatoarele cuvinte: „Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin. Urmeaza rugaciunea la tunderea parului – pruncul este tuns in numele Sfintei Treimi – un ritual care simbolizeaza intrarea trupeasca in randul Bisericii. Dupa tundere, se rosteste o alta rugaciune scurta pentru cel nou botezat, pentru nas si invitati.
Page: 1 2