După naştere, între voi, mami şi tati, e posibil ca lucrurile să înceapă să se schimbe. Evident, nici vorbă să mai ieşiţi serile, să plecaţi în weekend sau concediu, fiindcă ţi-ar trebui o dubiţă ca să transporţi totul. În plus, te temi ca bebeluşul să nu se îmbolnăvească, aşa că nu te încumeţi să părăseşti oraşul în care se află medicul celui mic.
Chiar dacă nu eşti exagerată, te străduieşti să fii o mamă exemplară. Iar mamă exemplară în buna tradiţie a poporului român înseamnă una care se sacrifică pentru copil, chiar dacă nu e cazul. De aceea, cele mai multe dintre noi vor considera că e de datoria lor să doarmă în pat cu copilul, nu cu tatăl lui, ca să-l audă dacă plânge…
De parcă el n-ar plânge cât îl ţin plămânii şi numai dacă locuieşti într-un palat rişti să nu-l auzi. Şi după ce ai dormit cu el atunci când nu se putea exprima, normal că-i vei rămâne alături şi atunci când va întinde mânuţele către tine şi va spune: „Vino, mami!.
Şi atunci e de mirare că soţul neglijat va căuta consolare în altă parte? Din păcate, multe dintre noi uităm că suntem femei după ce devenim mame. Dormitul împreună cu copilul, refuzul de a mai ieşi serile, uneori chiar plecatul pe rând în concediu nu pot să nu aibă consecinţele previzibile…
„După ce am avut copiii, am dormit cu ei în cameră, ca să nu le fie frică, povesteşte Ioana. „Atunci mi s-a părut că era de datoria mea să mă dedic lor şi nu mi-am dat seama că eu şi soţul meu duceam vieţi separate. Nu ne certam, dar nici nu mai aveam nimic în comun. Când am înţeles că suntem părinţi şi prieteni, dar nu ne mai iubim, era deja prea târziu.
Eu am rămas cu copiii, iar el a plecat la altcineva. „Femeia care până cu câteva luni înainte era o soţie tandră devine alta, se transformă şi joacă doar rolul mamei grijulii, preocupată exclusiv de cel mic. Ar fi bine ca proaspăta mamă să nu uite că este vital pentru evoluţia ei să aibă alături un partener.
Dacă se va simţi neglijat sau abandonat, percepţia lui despre parteneră se va schimba – şi nu în bine, spune psihologul Carmen Demi.
Iar acest gen de comportament nu este greşit doar în relaţia cu partenerul, ci şi în relaţia cu copilul, din păcate.
Dacă în loc de unul, ai doi, trei sau patru copii
Dacă ai reuşit să devii mamă prin fertilizare in vitro, problemele tale ar putea fi duble sau triple (uneori, procedura se soldează cu gemeni sau tripleţi). Ana, mama unor gemeni, îşi aminteşte: „Nu ştiu cum am supravieţuit având gemeni.
Noroc că soţul meu a fost extrem de înţelegător: noaptea, s-a oferit să-i schimbe el şi mi-i aducea în pat, să-i alăptez, şi tot el îi ducea înapoi în pătuţuri. Fără ajutorul lui, nu o scoteam la capăt!.
Lucrul în echipă
Dacă tu şi tatăl copilului nu sunteţi de acord asupra felului în care vă veţi creşte copilul, micuţul nu va şti exact care sunt limitele pe care trebuie să le respecte. Când mama îi va permite să facă lucrurile pe care tatăl i le interzice, este clar că cel mic va prefera s-o asculte pe ea – de fapt, să facă ce are el chef.
Iar acest comportament nu va întârzia să-şi pună amprenta asupra relaţiei dintre părinţi…
Maria spune că fiica lor de patru ani reprezintă cel mai constant obiect de dispută cu soţul ei, Ştefan. „El o lasă să facă ce vrea, în timp ce eu mă străduiesc s-o educ cât mai bine. Uneori mă tem să nu ajungă un mic monstru.
Ai auzit lucrurile astea de o mie de ori, nu-i aşa?
Ori ţi le-ai spus în sinea ta, revoltată fiind de comportamentul vreunui copil. Însă, cu toate acestea, repeţi greşelile altora. De exemplu, una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă părinţii este legată de somn.
Copilul nu vrea să meargă seara la culcare ori nu vrea să doarmă în camera lui. Ar accepta să facă asta numai dacă mama (ea, de obicei!) vine să-i spună o poveste şi să doarmă cu el.
Numai că ea va trebui să repete acţiunea şi mâine, şi poimâine. În a patra zi se va petrece inevitabilul: ea nu va mai reuşi să se desprindă de lângă copil, ci va adormi cu el. Iar partenerul îi va simţi lipsa…
„Îmi este la fel de greu ca oricărei mame, spune psihologul Carmen Demi. „Dar, cât timp copilului i se stabilesc o rutină şi nişte limite, lucrurile vor fi sub control. Esenţial este să înţelegi unde se termină rolul de părinte şi unde începe cel de partener într-un cuplu, fiindcă este vorba despre roluri cu adevărat diferite.
Foto: shutterstock.com