După cum probabil știi, e de preferat să eviți conflictele și să-l ajuți pe copil să treacă peste momentele dificile. În primele 18-24 luni de viață, pedepsele tradiționale nu sunt necesare și, dacă sunt aplicate, sunt de obicei ineficiente și nu schimbă comportamentul copilului.
Până la un an nu există motive să-l pedepsești; între unu și trei ani, este puțin probabil să facă un lucru atât de grav încât să merite mai mult decât o pedeapsă minoră. Dacă simți nevoia să-l pedepsești, trebuie să reții următoarele:
Ca să fie eficientă, o pedeapsă trebuie să fie aplicată imediat după comiterea greșelii. Cu alte cuvinte, dacă decizi să-l pedepsești când se poartă urât, trebuie să o faci imediat. Dacă amâni pedeapsa, copilul nu va sesiza legătura între comportamentul greșit și consecința lui.
Severitatea pedepsei trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei.
Niciodată, absolut niciodată, nu-l amenința pe copil că-l lași undeva și nu pleca de lângă el. Nu numai că îi vei provoca foarte multă suferință, dar aproape sigur va trebui să-ți retragi cuvintele.
Tipuri de pedepse
Nemanifestarea afecțiunii. Deși nu este o pedeapsă în sensul strict al cuvântului, lipsa de manifestare pentru scurt timp a dovezilor de afecțiune este cea mai eficientă reacție la comportamentul greșit. Ca toți copiii, și al tău își dorește cu disperare dragostea și aprobarea ta. De aceea, se va întrista foarte tare dacă îl cerți aspru. Pentru scurt timp, un minut, două, arată-i că te-a dezamăgit (chiar dacă trebuie să te prefaci). De exemplu, în acest scurt interval ai putea să-l ignori. Nu-i da o explicație lungă; spune-i într-o singură propoziție de ce ești supărată („Nu avem voie să lovim pe nimeni). Încearcă să nu-l jignești și să nu-l critici prin mesajul tău (evită să- spui lucruri de genul „Ești un copil îngrozitor); în schimb, concentrează-te pe regula încălcată („Nu avem voie să mușcăm pe nimeni).
Ridicarea vocii sau țipatul. Acestea ar trebui folosite rar, căci sunt instrumente foarte puternice care adesea îl vor face să plângă. Totuși, ele își vor pierde din forță dacă sunt folosite prea des. După ce l-ai certat aspru sau ai ridicat vocea la el, încearcă să nu rămâi supărată. Deși pentru tine ar putea fi ceva firesc să continui să fii supărată pe copil, acest lucru nu te ajută prea mult. Copilul va reveni la starea lui de spirit obișnuită în câteva minute și tu ar trebui să încerci să faci la fel. În asemenea momente mai multă răbdare este foarte folositoare.
Un moment potrivit pentru a folosi tehnica luării jucăriilor este atunci când copilul nu vrea să împartă o jucărie cu altul („Fiindcă nu vrei să-l lași și pe el/ea să se joace cu jucăria, n-o să vă mai jucați nici unul. Apoi ia-i jucăria.)
Este important să rostești numai „amenințări pe care ai de gând să le pui în practică. Dacă micuțul nu se comportă așa cum îi ceri, aplică pedeapsa promisă. Dacă nu o faci, copilul ar putea trage concluzia că nu te ții de cuvânt și că poate să se poarte urât mai des.
Încearcă să nu escaladezi situația și să supralicitezi. Evită acest tip de reacție parentală: „Dacă nu încetezi, nu mai mergem în parc azi.. Copilul nu încetează. „Bine, termină imediat sau nu mai mergem nici mâine în parc. Copilul tot nu se oprește și pedeapsa continuă să crească până când ajunge exagerată pentru fapta respectivă (îl ameninți că nu vă mai duceți în parc săptămâni la rând!). Mai târziu, probabil că nu vei mai vrea să o aplici, având în vedere consecințele imense.
Izolarea (punerea „la colț). Această tehnică funcționează cel mai bine după vârsta de doi ani. Începe prin a-l avertiza pe copil că, dacă nu se poartă cum trebuie, va fi pus la colț. Când se întâmplă asta, trebuie imediat să stea pe un anumit scaun sau la „colțul rușinii sau să se ducă în camera lui.
Pedeapsa trebuie să fie de scurtă durată și legată de o anumită acțiune. Spune-i: „Poți să vii înapoi să te joci după ce te-ai calmat, nu „Stai în camera ta o oră. O perioadă de timp arbitrară este mai puțin eficientă fiindcă pedeapsa nu mai este asociată cu scopul ei (calmarea).
Izolarea îndeplinește mai multe obiective utile. Pune capăt comportamentului greșit (copilul este scos din scena „crimei), arată că dezaprobi acest comportament și îi dă copilului timp să revină la starea de spirit normală. Totuși, ca și ridicarea vocii, dacă este folosită prea des își pierde din eficacitate.
Bătaia cu palma la fund. O lovitură ușoară cu palma la fund nu mai este recomandată de pediatri, fiindcă celelalte tehnici enumerate mai sus sunt eficiente și evită folosirea violenței ca mijloc de a pedepsi și de a descuraja greșeli de comportament minore.