Este dilema femeii moderne, care vrea sa se realizeze profesional, dar pe care o intereseaza in acelasi timp aspectul sanatatii sale si al viitorului ei copil.
Se pare insa ca standardele si exigentele lumii moderne o constrang sa aleaga mai intai prima varianta.
De ce profesia a ajuns pe primul plan
1. Se tinde spre un nivel ridicat de instructie si, implicit, spre realizarea unei cariere. Tinerele de astazi aproape ca nici nu concep sa aiba copii inainte sa-si termine studiile.
Asa s-a ajuns la situatia in care cu cat femeia e mai instruita, cu atat varsta la care da nastere primului copil e mai matura.
Datele recensamantului din 2002 arata ca „circa 20% dintre tinerele de 20-29 de ani care nu devenisera mame aveau studii superioare sau postliceale; doar 4% absolvisera numai scoala primara sau nimic altceva (Cristina Leovaridis, cercetator la Institutul de Sociologie al Academiei Romane si doctorand la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti).
Prin urmare, cu cat faci mai multa scoala, cu atat varsta la care o inchei se apropie de 29-30 de ani si astfel amani maternitatea.
2. Exigentele tot mai crescute ale pietei muncii devin sinonime cu renuntarea la viata personala. De la zi la zi, cresc exigentele pentru o slujba care sa-ti asigure un trai decent, cu atat mai mult pentru una bine platita.
„Chiar fara sa continue studiile postuniversitare, tinerii doresc sa acumuleze cunostintele si experienta care sa le permita castigarea prestigiului si promovarea in cadrul companiei.
Or, eforturile necesare pentru o astfel de ascensiune presupun deseori 12 ore de lucru pe zi, deplasari in tara si strainatate, toate ducand la neglijarea sau renuntarea la viata personala si, aproape sigur, larenuntarea a avea un copil in aceasta perioada.
3. Lipsa unei locuinte. Din acest motiv, femeile sunt preocupate mai intai de consolidarea unei cariere si de achizitionarea unei locuinte si abia apoi se gandesc sa aiba un copil. –
4. Teama de a pierde locul de munca. Pentru o femeie, un copil inseamna iesirea de pe piata muncii cel putin cateva luni, daca nu doi ani sau mai mult.
In plus, la noi, patronii nu renunta usor la mentalitatea conform careia femeia cu copii (mai ales mici!) nu poate sa se concentreze asupra problemelor de serviciu la fel ca o femeie fara astfel de griji. O potentiala sau viitoare mama e privita ca o cheltuiala in plus (concedii de maternitate, de boala, gasirea unui inlocuitor).
Prin urmare, de frica sa nu-si piarda postul ori sansa de a avansa in functie, femeile amana mult momentul maternitatii. Din aceste motive, multe femei decid sa devina mame numai dupa ce s-au realizat profesional si financiar.