Decizia de a avea un copil nu trebuie sa fie legata de intamplare, gura lumii, dorinta unilaterala a unuia dintre parteneri sau disperarea de a intra in concediu postnatal.
Un copil este o responsabilitate asumata, nu e un cadou pentru partener sau pentru altcineva, nu este un trofeu, nu e un mijloc de castig financiar sau un lant de tinut partenerul langa casa.
Un copil este nascut pentru el insusi, ca o implinire si reconfirmare a dragostei partenerilor. In niciun caz nu este un aducator de cani de apa la batranete sau, si mai rau, un suplinitor de afectiune neimpartasita.
Daca primul copil vine pe lume din dorinta celor doi membri ai cuplului de a deveni parinti, al doilea copil vine din alte motive, deoarece rolul de parinte exista deja. Dar despre acest lucru am mai vorbit in alte articole.
Nu stiu cate dintre cupluri sunt foarte constiente de ceea ce inseamna sa ai un copil pana nu il au. Si nici nu le este foarte clar ce motive stau la baza deciziei lor de a avea un copil. Dar, din ce am observat, majoritatea se raporteaza la situatia financiara – ne permitem sau nu sa avem un copil acum, avem sau nu cu ce sa il crestem – sau la cariera – am atins sau nu ceea ce mi-am propus in cariera pana la a avea un copil, mai astept, mai am de urcat pe scara ierarhica, mai am niste cursuri de facut. Ori, in panica, se raporteaza la ceasul biologic (este timpul sa avem un copil, am deja o varsta)…
Citeste continuarea in revista BABY, editia octombrie.