Cine are dreptate?

Daca nu ati picat de acord asupra principiilor educationale dinainte de a se naste copilul sau in primele luni ale bebelusului, mai bine mergeti la un psiholog, sa va orienteze putin in acest domeniu. E mai ieftin decat un divort. 

1. Discutati calm, constructiv

Uneori, disciplinarea copiilor se poate intoarce impotriva parintilor, atunci cand cei doi nu sunt de acord pe principiile de disciplinare – unul considera ca un copil ar trebui plesnit din cand in cand, iar celalalt refuza in mod categoric pedeapsa fizica; unul crede ca o greseala trebuie pedepsita astfel in­­­­­­­­­­­­­cat copilul sa tina bine minte sa nu o repete, celalalt crede ca oricine greseste merita o a doua sansa etc. Ce facem in astfel de situatii? Ajungem sa ne scoatem ochii, ne certam in fata copilului, ii ascundem acestuia greselile, divortam?

Lucrurile nu trebuie niciodata discutate cand terenul e fierbinte si de fata cu copiii, pentru ca certurile in fata lor pot avea asupra acestora efecte serioase pe termen lung. Se amana discutia pana cand puteti discuta cu calm – nu des­­­pre care dintre voi are dreptate, ci cum faceti ca cel mic sa invete ceva din greseala pe care a facut-o.

2. Pentru binele copilului

Negocierea regulilor familiale in privinta educatiei copilului nu se face pe timp de razboi (conflict, emotii negative), ci inainte, pe timp de pace (cand nu se intam­­pla nimic neplacut, eventual slujindu-ne de anumite exemple – experienta povestita sau vazuta in parc, in filme a altora cu copiii lor). Cand discutati cu calm, avand posibilitatea sa aduceti argumente logice, rationale, vorbiti despre ce este cu adevarat important – ce e mai bine pentru copilul vostru, nu cine are dreptate in contextul dat.

3. Reguli clare

O solutie propusa de un cuplu cu doi copii: mama stabileste regulile pe timpul zilelor lucratoare, tatal – pentru weekend. O alta varianta este ca parintele care este foarte implicat in respectarea acelui tip de regula sa aiba ultimul cuvant in acea privinta – mama tine foarte mult la ce mananca copilul, ea va avea ultimul cuvant daca acestuia ii e permis sa ia o bomboana de ciocolata sau nu inainte de masa.

4. Cod de comunicare

Stabiliti-va din primele luni de viata ale copilului un cod de comunicare non-verbala in situatii de criza – o privire incarcata de semnificatii care poate insemna fie „hai, intervino, ca am fost prea dur, fie „asta e ne-nego­cia­bil, am incheiat orice discutie pe subiect, fie „hai dincolo, ca avem de vorbit etc. –, un cod al privirilor care va poate scoate din in­­­cur­­catura nu doar in proble­mele legate de copil. Sau un cod al cuvintelor care sa fie un semnal pentru discutii in afara terenului de cearta si in afara urechilor copilu­­lui. Nu uitati ca raz­bo­iul deschis nu e benefic pentru nimeni – ranchiuna intre soti se va mentine si dupa acea discutie, ostilitatea va macina in continuare, iar frustrarile va vor altera incet si sigur relatia.

Sub nicio forma nu aduceti in discutie neamurile – „asta e de la mama ta, „numai maica-ta ti-a bagat in cap prostiile astea, „bine ca stie taica-tu sa educe copiii etc. Chiar daca acestia isi dau cu parerea, decizia si responsabilitatea educarii copiilor apartine parintilor.