Undeva în jurul vârstei de doi ani, copilul tău descoperă puterea lui NU. Și indiferent de întrebare, răspunul lui e același: NU. Ce poți face?
Odată ce descoperă puterea lui nu și marele efect pe care acest cuvânt mic îl are asupra ta, copilul îl va folosi mereu. Nu pentru că nu vrea cu adevărat să facă lucrurile pe care vrei tu să le facă, ci pentru că, pe măsură ce crește, simte nevoia să fie mai în control. Așa că îl va spune des pe nu și îți va testa limitele. Pe de altă parte, un copil mic se poate opune la cam tot ce îi propui și pentru a obține o atenție pe care altfel nu ar primi-o. Chiar dacă este certat, acest lucru este tot o formă de atenție.
Dacă a intrat în această fază a vieții lui – și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu îl va descoperi pe nu – este bine să nu intri într-o luptă pentru putere. Nu o vei câștiga. Dacă te vei folosi dreptul tău de veto, vei declanșa o criză de plâns, țipete și trântit pe jos pe care cu greu o vei mai dezamorsa (citește aici ce să faci să oprești o criză de tantrum). Încearcă, în schimb, alte variante…
Oferă-i opțiuni (dar nu prea multe)
Nu întreba niciodată un copil mic dacă vrea să facă un anume lucru. Riști să îți răspundă cu nu. În schimb, oferă-i opțiuni, pentru a-i da șansa să se simtă în control. Alege tu două variante (ambele câștigătoare din punctul tău de vedere) și oferă-i posibilitatea să aleagă. Nu-l întreba Cu ce vrei să te îmbraci astăzi? – prea multe opțiuni îl bulversează și tu știi bine asta, în calitatea ta de femeie, care, deși are un dulap plin de haine, nu găsește niciodată cu ce să se îmbrace…Întreabă-l vrei puloverul cu Spiderman sau de cel cu Winnie? Rareori, un copil mic se va gândi la o opțiune în afara celor două oferite. Va alege din cele două variante și toată lumea va fi mulțumită.
Reformulează cererile
În loc să spui Spune-i direct
Vrei să mergem la plimbare? Este timpul să mergem la plimbare.
Nu vrei să închizi televizorul? Acum închizi televizorul și mergem să ne jucăm.
Vii să te încalțe mami? Haide să te încalț. Întârziem la grădi.
Nu îți este somn? Este timpul pentru somn. Haide la culcare!
Par chestiuni de bun simț (și așa și sunt) dar de multe ori ne scapă formulări greșite, care lasă loc de interpretări și negocieri pe care nu le putem duce atunci când copilul folosește armele din dotare – plânsul și țipetele, la decibeli mai mulți decât limita legală și,eventual, și cu public de față.
Scoate-l pe NU din vocabularul tău
Imediat ce începe să descopere lumea, noi începem să-i spunem copilului aflat în explorări nu. De multe ori o facem pentru siguranța lui, dar este de preferat să reformulăm fraza, astfel încât să nu audă negația. În loc să-i spunem nu merge cu bicicleta pe stradă este de preferat să folosim varianta Cu bicicleta rămânem doar pe trotuar.
Îndulcește interdicția
Când chiar trebuie să îi interzici anumite lucruri, în loc de un simplu nu, care va strârni un scandal, oferă-i alternative. Nu poți desena pe perete, dar putem lua creta să desenăm pe astfalt, afară, împreună.
Alege-ți bătăliile
Cum nu a devenit important în viața copilului tău, îl va exersa, din principiu și este posibil ca la orice să-ți dea acest răspuns. Nu poți să dezamorsezi fiecare nu în parte cu tehnici de distragere a atenției sau reformulări inteligente, este mult prea obositor. Ce poți face, în schimb, este să îți alegi bătăliile. A făcut nr 2 în scutec, îl chemi să-l schimbi și spune nu? Nu insista, lasă-l cu scutecul murdar. El știe cum se simte. Și să nu ai nicio îndoială – nu va dura mult până te va ruga el să-l schimbi, oricât de încăpățânat ar fi.