Copiii cu aceasta forma de anxietate au un disconfort major dat de ideile obsesive legate de pericol, murdarie, de a nu fi perfect, de a nu pierde lucruri chiar si nesemnificative (bucatele de hartie, fire de par), idei care le vin mereu in minte si pe care nu le pot inlatura, controla.
De aceea, ei simt nevoia imperioasa de a face anumite actiuni in mod repetat (acestea sunt ritualurile compulsive), ca sa scape de gandurile infricosatoare sau ca sa se asigure ca acestea nu se materializeaza.
Copiilor le este foarte greu sa explice de ce fac acele lucruri, ritualuri si, de obicei, spun ca le fac „asa'. De fapt, ei incearca sa evite acel rau despre care ideea obsesiva spune ca se va intampla.
De exemplu, Mihai se spala si se dezinfecteaza pe maini de zeci de ori pe zi, verifica mereu daca scaunul pe care sta este curat, daca jucariile sunt dezinfectate, daca mancarea este curata si nu are „lucruri negre' pe ea. Manutele lui sunt rosii si pe alocuri cu rani, de la agresivitatea dezinfectantului.
Lui Mihai ii este foarte teama sa nu fie microbi pe el si sa se imbolnaveasca. Nu a avut nicio experienta legata de boala din cauza microbilor, dar se teme ca s-ar putea imbolnavi. Chiar si cand vede reclamele cu microbi de la televizor, simte nevoia de a merge la baie sa se spele.
Ca sa intelegem aceasta tulburare, am putea sa ne gandim la tulburarea obsesiv-compulsiva ca la un sistem de alarma extrem de sensibil al unei masini, care incepe sa piuie si la trecerea unei muste.
Nivelul de anxietate este asa de mare incat copilul simte ca trebuie neaparat sa adopte acel comportament compulsiv, iar si iar, ca sa scape de intensitatea insuportabila a anxietatii.
Multi dintre ei realizeaza ca nu e nevoie sa faca iar si iar acel lucru (sa se spele pe maini de 3 ori; e destul o data, de exemplu), insa, asa cum spuneam, temerea poate fi asa de mare incat ei simt ca numai facand repetat actiunea pot neutraliza sentimentul acela neplacut de pericol.
Si anxietatea chiar scade, insa numai temporar; pe termen lung, ritualurile agraveaza severitatea tulburarii si ideea obsesiva reapare.
Aceste idei si comportamente interfereaza puternic cu activitatile de zi cu zi ale copilului, provocand un stres evident. Copiii se simt rusinati de acestea si le ascund, de obicei, de familie sau prieteni, profesori, colegi. Ei se simt infricosati de ceea ce li se intampla, lipsiti de control si singuri in suferinta lor.
Oamenii de stiinta nu au gasit inca o explicatie coerenta asupra cauzelor care duc la aparitia acestei tulburari – unii afirma ca ar fi de vina nivelul modificat de serotonina din creier, care ar face ca acesta sa interpreteze gresit informatiile din mediu si sa ia drept serioase amenintarile si „falsele alarme' date de ideile obsesive.
Page: 1 2