Dragostea pentru carte trebuie sadita copilului de foarte mic, de bebelus. Dar degeaba ne chinuim sa facem acest lucru doar oferindu-i tot ce este nou pe piata, colectiile aparute la ziare, daca nu ii dam un lucru esential – exemplul personal.
Sadind in copil dorinta de a citi, de a iubi cartea este unul dintre cele mai nobile lucruri pe care le poate face un parinte. Caci, astfel, ii daruim calea cunoasterii, trainicia unei prietenii sincere.
Primul pas pe acest drum se face cand bebelusul are cateva luni si prinde in manute prima lui carte. O carte-jucarie pe care o poate lua cu el oriunde, pentru ca nu se strica si poate face si baita: cartea de baita.
Cand ne pregatim de gradinita, putem merge cu copilul la librarie sa savureze placerea rasfoirii si alegerii cartilor. Stam pe scaunele pregatite acolo pentru cei nerabdatori sa isi gaseasca noi prieteni pe rafturile pline si alegem cu atentie dintre cartile care l-au atras pe copil. Mersul la librarie si cumparatul cartilor trebuie sa fie prezentate ca o recompensa, ca o placere pentru intreaga familie.
O carticica ce poate canta sau imita sunetele animalelor (carticica muzicala) este una din jucariile ce nu trebuie sa-i lipseasca copilului. Se pare ca cei mici sunt atrasi in mod natural de carti, le place sa stea in fundulet si sa le rasfoiasca sau pur si simplu sa le deschida si inchida.
- Nu daruim niciodata unui copil o carte fara a-i arata ce se face cu ea. Ii aratam imaginile, povestim putin ce reprezinta.
- Astfel cream primii pasi ai respectului fata de carte, care trebuie pastrata, ingrijita, protejata in locuri speciale, nu aruncata laolalta cu celelalte jucarii.
- Din primele luni de viata cream ritualul cititului de seara, chiar daca bebe nu pare sa inteleaga mare lucru.
Cartile nu sunt niciodata prea multe, asa cum sunt jucariile. Ele pot deveni neprietenoase numai daca nu sunt potrivite varstei copilului. Nu il vom forta sa accepte o carte peste nivelul lui de intelegere.
Un copil caruia i se citesc povesti inca de mic va fi un copil care va dori sa citeasca atunci cand ajunge la scoala. Cu conditia ca povestile sa fie citite expresiv, dinamic, iar textul sa fie potrivit pentru varsta copilului.
Povestile clasice se vor citi cand copilul este mare (grupa pregatitoare sau la scoala) si are capacitatea de a intelege mesajul continut de text. Povestile cu vrajitoare, monstri si balauri nu au ce cauta in repertoriul unui copil mai mic de 6-7 ani. Pana la aceasta varsta, alegem povesti cu animale, povesti cu talc si pilde.
Luati carti cu voi cand calatoriti, chiar si pe distante scurte, si scoateti-le din bagaj ca antidot pentru plictis inaintea jucariilor. Creeaza un context favorabil pasiunii pentru citit: citeste si tu, citeste-i copilului, pune copilul sa povesteasca din carticele dupa voia lui, ca si cum ar citi o poveste inventata de el.
Povestiti impreuna dupa imagini, fa legatura cu viata de zi cu zi a ceea ce ii citesti copilului (povestioare cu talc si morala), puneti impreuna in scena povestile citite fie cu ajutorul jucariilor, fie improvizand costume.
Page: 1 2