Spune-mi ce părinte ești, ca să-ți spun ce copil vei avea! Psihologii spun că modul în care ne comportăm noi ca părinți influențează dezvoltarea și comportamentul copilului nu numai în copilărie, ci pentru toată viața. Ei au identificat 4 mari modele de parenting. Părinții adoptă unul dintre următoarele modele – autoritar, indiferent, protector și democrat. Tu ce fel de părinte ești? Te recunoști în descrierile de mai jos?
Părintele autoritar
Părinții autoritari își învață copiii să devină ordonați, disiciplinați, respectuoși și perfecționiști.
Dar deși la prima vedere, toate aceste lucruri reprezintă un avantaj, pe măsură ce copilul crește încep să se vadă și dezavantajele.
Copilul crescut de părinți autoritati nu este foarte maleabil și nici foarte sensibil la dorințele altora. Este lipsit de empatie, este foarte critic cu ceilalți și va avea dificultăți în a comunica. Un copil crescut de părinși autoritari va fi cel mai adesea lipsit de inițiativă, căci se va teme să nu greașească și să fie certat, dar va fi și veșnic nemulțumit, pentru că perfecționismul sădit îl el îl face să vadă că nu se ridică la înălțimea așteptărilor.
Există și un alt mare dezavantaj pentru aceasta tipologie de părinti și copii. Pentru copilul părintelui autoritar „a greși’ e sinonim cu „a fi un ratat’. Preocupat de „ce va zice tata (mama) când va afla?’ copilul crescut de părinți autoritari va tinde să mintă pentru a-și masca greșelile.
Părintele indiferent
Sub masca părinților cool, care-și lasă copilul ‘liber’ să crească și să-și dezvolte personalitatea se ascunde deseori un părinte indiferent, de fapt. Copilul crescut de un părinte indiferent se va baza doar pe experiența lui, dar, dat fiind că nu are repere și că nu a fost îndrumat, va crește crezând că părerea lui nu contează, că este prea puțin important. Copilul crescut de unpărinte indiferent va avea o stimă de sine scăzută, va deveni timorat și va avea un complex de inferioritate.
Pentru că a fost obișnuit să facă lucrurile după capul lui, după ce va ajunge la vârsta adultă, chiar dacă va constata că nu se descurcă și că ar avea nevoie de niște sfaturi, nu va fi dispus să le asculte, revoltându-se pentru trecutul în care nu a primit acele sfaturi la timp și de la cine conta cel mai tare – părintele.
Părintele protector
Dacă sarcina a survenit la o vârstă înaintată sau copilul a avut probleme în prima copilărie, părinții tind să exagereze cu iubirea și atenția. Părintele protector are impresia că este un părinte bun, dar, odată cu trecerea timpului copilul se simte sufocat și are tendința să se îndepărteze. Copilului îi va fi din ce în ce mai greu să împărtășească informații și să vorbească despre problemele lui cu părintele protector, de teamă că acesta nu-l va înțelege sau că se va îngrijora prea tare. Astfel, copilul va învăța să aibă o viață secretă, nebănuită.
Părintele democrat
În teorie, aceasta este tipologie de părinte de pe urma căreia copilul beneficiază cel mai mult. Părintele ‘democrat’ este suficient de indulgent, flexibil și deschis spre nou, însă este în același timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasă.
El încurajează copilul să fie independent, îi respectă opiniile și personalitatea și îi trasează sarcini pe măsura vârstei și abilităților copilului.Copilul crescut de un părinte democrat va fi echilibrat emoțional, va comunica eficinet, va fi creativ, va putea lua decizii și va avea inițiativă.
Cu toate că în aparență stilul democratic are numai avantaje, prezintă și un mare dezavantaj – unui copil crescut astfel îi va fi greu să se adapteze la normele societății, mult mai riguroase decât cele cu care a fost obișnuit în copilărie. Având o stimă de sine crescută, copilul crescut de un părinte ‘democrat’ se va adapta greu într-un mediu în care nu poate lucra la toată capacitatea lui și va avea o problemă cu respectarea autorității, nu va putea păstra un serviciu prea mult timp, pentru că va fi tipul de angajat incomod, care va avea nevoie de un șef cel puțin egal, pentru a-l putea respecta.
foto Shutterstock