Ce facem cu un copil timid? Il acceptam asa cum este, pentru ca nu asta il defineste pe el ca persoana, si nu ii vom spune mereu „vai, dar ce timid esti, nu mai fi asa, scuzati-l, este timid, caci ne va crede pe cuvant si va deveni ceea ce credem noi despre el.
Mai degraba ii spui „te simti putin rusinat acum, dar e normal, nu o cunosti pe doamna, insa atunci cand vei vorbi cu ea vei vedea ca este foarte draguta. Copilul nu trebuie obligat sa salute sau sa dea mana. Una este sa ii zici in soapta (nu tare, ca sa sune ca o observatie) „spune buna dimineata, si alta este sa insisti si sa mai si tipi la el ca nu saluta.
Deci respecta-ti copilul si respecta decizia lui de a nu interactiona cu orice persoana care, probabil, nu ii place copilului. Accepta-l asa cum este, incurajeaza-l, fii mandru de el. Ajuta-l sa isi construiasca
o imagine de sine buna.
Toti copiii sunt timizi?
Nu, dar ar putea fi. In cazul in care copilul este introvertit, iar parintii lui sunt extrovertiti, acestia vad ca cel mic e diferit de ei, nu reactioneaza ca ei, asa ca pun o mare presiune pe copil sa devina ca ei, ceea ce inhiba si chiar sperie copilul, facandu-l sa se simta ca un ciudat, ca un paria al interactiunilor sociale.
Ar putea deveni timid si daca vede in familia sa persoane timide care scapa prin comportamentul de „timid de unele responsabilitati sociale, sau sunt lasate in pace de cei din jur, nu sunt obligate sa ia initiative si sa vorbeasca cu ceilalti.
Sau daca este speriat de parinti sau bunici ca „lumea zice… ceva rau cand vede copilul ca face sau nu anume lucru, sau chiar numai expresia „ce-o sa zica mami, tati, copiii, colegii, doamna de la gradinita – acest „ce-o sa zica creand o presiune sociala artificiala asupra copilului, care va invata sa se comporte tinand cont de ce va zice lumea, nu de ceea ce este bine sau rau.
Potentialii timizi sunt si copiii care au fost aruncati in situatii sociale noi pentru ei, fara o pregatire prealabila, fara sa li se spuna ce se va intampla acolo unde merg, ce se asteapta de la ei, cum ar fi bine sa se comporte (in vizita, la doctor, la gradinita, la teatru, la magazin…).
Partea buna este ca timiditatea nu este incurabila. Partea rea este ca, adeseori, ea poate fi confundata cu comportamentul specific temperamentului introvertit. Un introvertit nu este un timid, ci un om care comunica mai putin, care este mai precaut, mai inclinat spre reverie, care se adapteaza la situatii noi cu o oarecare inertie. A-i pune eticheta de timid unui copil introvertit este un branci spre a-l face sa se simta si mai inadecvat.
Page: 1 2