De ce au nevoie copiii ca sa fie fericiti

De jucarii, de carti, de jocuri pe calculator, de bani, de excursii? Bineinteles ca nu de bunuri materiale. Sau si de acestea, dar in mai mica masura. Nevoia cea mai mare a copiilor este legata de prezenta parintilor, de atentia si afectiunea lor (de dovada in gesturi a afectiunii lor, nu doar de cuvinte), de timp petrecut impreuna. Si de educatie.

Nevoile copilului pentru a fi fericit difera de la o varsta la alta. Caci fericirea nu este starea de bine de moment, fericirea este un concept complex. Cu ea suntem dotati din nastere, si pe viata. Depinde doar de noi sa ne aducem aminte de ea. De fericire. Sa nu o conditionam niciodata – „voi fi fericit daca…, „voi fi fericit doar cand…, si nu o vom pune in carca altcuiva – „tu ma poti face fericit, „numai tu ma faci fericit. Caci este fals si impovarator pentru cel in spinarea caruia punem o asemenea greutate.

Starea de fericire

Cel mai important dar pe care il putem face copilului nostru este starea noastra de fericire. Caci atunci cand esti fericit, esti mai rabda­tor, bun, iubitor, disponibil pen­­­tru copilul tau. Si cand esti fericit, toate vin natural, fara efort. Dar cum sa fii fericit cu criza asta?!

Ei bine, breaking news: fericirea ta nu are legatura cu criza, are legatura cu starea ta interioara, pentru ca poti fi fe­­ricit si cu burta goala, si fara serviciu. Unii oameni si-au dat seama de lucrul acesta. Altii parca se simt vinovati ca sunt fericiti. Poate din cauza educatiei primite („nu fi fericit degeaba, mai ai multe de fa­cut!). 

Vinovati ar trebui sa ne simtim daca ne­glijam copiii in drumul disperat de cautare a fericirii, caci facem o dubla eroare – ne­glijam copiii si nu vedem ca fericirea este numai in prezent, nu in viitor: „O sa fiu fericit cand o sa am/fac/termin…. Facem pariu ca nu o sa fii? Pentru ca, in acest fel, te setezi mereu pentru nefericire. Co­­pilul tau are nevoie de dragostea, atentia si fericirea ta ca sa creasca, la fel de mult cum are nevoie de aer, apa si mancare.

Ofera-i o educatie aleasa

Pentru a supravietui, un bebelus are nevoie de hrana, apa, aer si dragoste, multa dragoste. Are nevoie de prezenta parintilor sai, de atentia si toata iubirea de care pot fi ei in stare.

De cand incepe sa mearga, nevoile lui cresc, deoarece numai atentia si mangaierile nu sunt suficiente. Nevoile sale intelectuale cresc. Parintele trebuie sa aiba grija sa ii ofere educatia, indrumarea, valorile morale si culturale pe care copilul sa isi construiasca personalitatea. Stimularea intelectuala a copilului nu se face   in­­­­­­­­conjurandu-l de jucariile care ne-au lipsit noua cand eram mici, imbracandu-l cu haine de firma, ci prin informatii, jocuri si ju­carii adecvate varstei lui. Si printr-un climat afectiv familial care sa stimuleze invatarea.

Comportamentul copiilor este oglinda atentiei parintilor fata de ei, incluzand aici si comportamentul parintilor unul fata de celalalt si al ambilor in raport cu copilul.

Peste 20 de ani

Prescolarul are nevoie de tot ceea ce a primit de la familia sa pana la aceasta varsta, plus ceea ce ii poate oferi bun societatea – educatie (trebuie sa mearga la gradinita, nu doar sa invete organizat, ci si ca sa socializeze adecvat), norme care vor completa si chiar corecta, uneori, sistemul de valori. Caci acolo va trai (si traieste) – intre ceilalti oameni, nu sub clopotul de sticla al familiei sale. Fiecare din noi ar trebui sa isi creasca copilul gandindu-se la societatea in care vom trai noi ca batrani, caci el va fi parte din ea. Cum ai vrea sa fie adultii peste 20 ani? Asa creste-ti copilul.