Pentru a putea descoperi ce îl supără pe cel mic, îţi venim în ajutor cu o listă a celor mai surprinzătoare (dar întemeiate) motive care îi fac pe cei mici să protesteze cu… râuri de lacrimi.
1. „Nu poate să fie şi la noi linişte şi pace?
Bebeluşii nu înţeleg meciurile dintre mami şi tati („Nu pot să cred că iar ai uitat să iei pâine , „Nu înţeleg de ce trebuie să mă milogesc de tine ore întregi ca să duci gunoiul). Asta nu înseamnă că nu simte tensiunea care pluteşte în jur, iar lacrimile lui sunt dovada că nu-i place deloc această atmosferă.
Soluţia: Bineînţeles că vor mai exista divergenţe între mami şi tati (oameni suntem, nu?), însă încercaţi să vă exprimaţi sentimentele calm, astfel încât bebe să nu simtă săgeţile pe care vi le aruncaţi. La urma urmei, nici vouă nu vă priesc ţipetele, jignirile etc. Sau, dacă totuşi vreţi să spuneţi clar şi răspicat ce aveţi pe suflet, amânaţi discuţia, astfel încât copilul să nu fie de faţă.
2. „Sunt stresat!
Prea multă agitaţie, zgomot, lumină puternică… Fie că e vorba de o petrecere, de o ieşire la mall sau la restaurant, aglomeraţia şi prea mulţi stimuli îl obosesc pe bebe. Şi cum poate protesta mai bine decât printr-o repriză serioasă de plâns?
Soluţia: Fiecare copil are o limită (peste care ar fi recomandat să nu treci). Dacă nu ai cu cine să îl laşi acasă, încearcă să reduci sesiunile de shopping, evită orele de vârf atunci când mergi la restaurant etc. De asemenea, ar fi bine să programezi câteva ore de linişte după astfel de ieşiri zgomotoase, pentru a vă linişti (atât cel mic, cât şi tu).
3. Hei, mă simt singur, mă aude cineva?
Între 6 şi 9 luni, bebe învaţă că e parte separată de tine, ceea ce e bine. Însă imediat ce părăseşti camera şi nu te mai vede, poate începe să plângă, pentru că i se face dor de tine. Ceea ce e bine… şi nu prea.
Soluţia: Dacă vrei să pui rufele în maşina de spălat, lasă-l pe cel mic în pătuţ sau în centrul cu activităţi. Însă dacă observi că se agită foarte tare şi plânge în hohote, renunţă la treburi şi acordă-i puţină atenţie. Deseori, doar faptul că te vede îi aduce zâmbetul pe buze. Dacă ai încercat toate trucurile – muzica preferată, animăluţul preferat etc. –, însă fără succes, nu-ţi rămâne decât să-l iei pe cel mic cu tine în baie, bucătărie etc. Şi consolează-te cu gândul că anxietatea de separare îi va da pace în jurul vârstei de 18 luni.
4. „Peretele ăsta la care mă tot uit e de-a dreptul plictisitor
Să-ţi petreci o oră în acelaşi pătuţ/scăunel, în acelaşi colţ, cu acelaşi peisaj în faţa ochilor… nu prea e de dorit, nu? Aşa ar spune şi bebe, dacă ar putea. Dar pentru că deocamdată nu poate, se foloseşte de ce are la îndemână: lacrimile. Deşi bebeluşii au un grad de toleranţă crescut, în cele din urmă… se plictisesc şi ei, cât să suporte?
Soluţia: Încurajează-ţi micuţul să exploreze, mutându-l dintr-o cameră într-alta, ieşind cu el în parc etc. Dacă nu ai timp, măcar vorbeşte-i şi interacţionează cu el în permanenţă. Bebeluşii adoră să stea pe lângă noi, să ne asculte, să înveţe de la noi.
5. „Mi-e cald! Poţi să-mi scoţi puloverul?
Doar pentru că ţi-e teamă să nu răcească, nu înseamnă că trebuie să-l înfofoleşti de parcă ai pleca la Polul Nord. Noi, părinţii, avem tendinţa să exagerăm, şi ştim foarte bine lucrul acesta. Poate că, din când în când, n-ar strica să privim lucrurile de la distanţă – aşa ne-am da seama mai uşor unde greşim.
Soluţia: Îmbracă-l pe cel mic în acelaşi număr de straturi în care te îmbraci şi tu, eventual, pentru o mai mare siguranţă, cu unul în plus. În cazul în care nu-ţi dai seama dacă îi e frig sau cald, pune-i mâna pe burtică sau pe spate (nu pe obrăjori sau pe picioruşe, care te pot induce în eroare, fiind, de multe ori, mai reci decât restul corpului), pentru a simţi care e temperatura corpului.
Foto: shutterstock.com