Când devenim părinți învătăm destul de repede să descifrăm plânsul bebelușului, dar puțini dintre noi știm că și râsul este de mai multe feluri. De cele mai multe ori, atunci când râdem, nu facem asta ca răspuns la ceva amuzant – a constatat Robert R. Provine, profesor de psihologie și neurologie la Universitatea Maryland. Uite de ce râdem și care au fost concluziile cercetătorului care a luat râsul foarte în serios și a și scris o carte pe temă Laughter: a Scientific Investigation.
Doar în 10% dintre cazuri noi râdem din cauza a ceva amuzant – a constatat profesorul Provine care a reușit, în urma cercetărilor intensive pe acest subiect, să identifice 10 feluri de râs.
Râsul de complezență
Când te întâlnești în fața liftului cu șeful tău și, în loc să-i spui ceva legat de birou, râzi la cam tot ce spune, atunci folosești râsul ‘de etichetă’ sau de complezență. Nu e vorba neapărat despre un râs fals și nici nu te clasează automat în categoria lingușitorilor. Râsul de complezentă este, de fapt, un gest social, care ne ajută să ne facem prieteni mai ușor sau să obținem mai repede ceea ce vrem. Faceți un drum până la o administrație financiară când se depun declarațiile pentru impozite și veți practica din plin acest tip de râs.
Râsul contagios
Nu știu dacă aveți norocul de-a avea prin familie pe cineva care râde molipsitor, dar eu îmi amintesc și acum râsul contagios, de-a dreptul, al bunicului meu. Nu atât ceea ce spunea era amuzant, ci modul în care se îneca de râs. Doar vâzându-l cum râde cu poftă era suficient să ne facă să râdem și noi minute în șir. Și de-abia ne opream, că iarăși o luam de la capăt. Râsul contagios nu are explicație – e asemenea unui căscat, care se ‘propagă’ cu repeziciune de la cel care a deschis gura prima oară.
Râsul nervos
În timpul unei prezentări importante sau la vreo înmormântare, de exemplu, râsul nu este chiar cea mai bună opțiune. Și totuși, tocmai atunci ni se întâmplă să scoatem vreun chicotit. Rânsul nervos este o modalitate a subconștientului de a elibera tensiunea și de a ne ajuta să ne relaxăm. Evident, odată ce realizăm că râdem într-un context total nepotrivit, devenim și mai anxioși.
Râsul ‘din toată inima’
Râsul cu toată gura sau râsul din rărunchi este cel mai onest fel de a râde. Sigur că fiecare râdem diferit și pentru fiecare, altceva poate părea într-atât de amuzant, încât să râdem ‘din tot sufletul’. Râsul acesta este cel despre care ați tot citit că ar fi vindecător. În cartea sa din 1979 (Anatomy of an Illness), Norman Cousins descrie cu detalii cum râsul din toată inima l-a ajutat să se vindece de o boală pe care medicii au etichetat-o ca incurabilă.
Râsul ‘în șoaptă’
Cum moda spațiilor deschise ne lasă din ce în ce mai puțină intimitate la birou, ne-am perfecționat cu toții în râsul ‘în șoaptă’, pe care-l practicăm atunci când deschidem vreun filmuleț haios de pe youtube, trimis de prietena cea mai bună, sau când ne uităm pe vreo poză haioasă, postată de prieteni pe facebook. Deși e un fel de a râde ‘redus la scară’, râsul în șoaptă are aceleași beneficii pentru sănătate ca râsul din toată inima și implică o formă de respirație folosită și în yoga.
Râsul isteric
Nu e chiar ca râsul nervos, căci nu e un doar un chicotit, ci un râs din acela necontrolat. E, dacă vreți, echivalentul dansului de pe plajă din Zorba, când totul era pierdut. Râsul isteric apare la finalul câte unui proiect care ți-a mâncat 10 ani din viață în doar o lună sau când, în ciuda tuturor eforturilor tale, nimic nu merge cum ar trebui.
Chicotitul
Provine l-a numit râsul de pinguin, dar cum traducerea lasă de dorit, imaginează-ți următoarea situație. Mergi pe stradă, alături de un prieten, și ești în drum spre o întâlnire importantă. Când treci pe sub un balcon, niște porumbei te sabotează, deversând o tone de găinaț pe noul tău costum, cumpărat special pentru întâlnire. Pe tine nu te amuză deloc situația, dar prietenul care a văzut scena nu se poate opri din chicotit, deși realizează că nu e chiar momentul pentru o rafală de râs.
Râsul sforăit
Ați văzut recent Miss Congeniality? Ei bine, Sandra Bullock avea un râs sforăit/grohăit în filmul acesta. Se întâmplă, se pare, mai mult femeilor, care râd atât de amuzate de ceva, încât ajung să sforăie/grohăie în timp ce râd. Dacă știi că râzi așa, fii atentă dacă ai vreo întâlnire, mai ales dacă tipul e amuzant (și-ți mai și place!)
Râsul ‘la conservă’
Nu, nu-l veți găsi în autoservire, dar râsul la conservă este termenul folosit de Provine pentru acel râs (autentic) luat dintr-un context și dus în altul. Este tipul de râs cel mai des întâlnit în emisiunile de televiziune, când se suprapune înregistrarea cu publicul amuzat peste replicile, altfel destul de slăbuțe, dintr-un spectacol cu pretenții de comedie.
Râsul malițios
Ei bine, deși nu e frumos să te bucuri de răul altuia, mulți o facem, se pare. Ne umflă râsul dacă antipatica aia care piede timpul pe la țigări și-și ia salariul degeaba cade lată în fața firmei și-și rupe o mână (și uneori ne cuprinde remușcarea după, dar de cele mai multe ori, nu chiar) sau dacă mama soacră pătește câte ceva (nu grav, să ne înțelegem, dar cât să înțeleagă, sperăm noi, vreo lecție de viață). Râsul malițios face parte, se pare, din codul nostru genetic. În Evul Mediu, nu puține erau cazurile când locuitorii unui oraș cumpărau un condamnat dintr-un alt oraș, doar ca să-și bată ei joc de el. Și deși ne place să ne credem mai civilizați și rafinați, încă ne bucurăm, se pare, de răul altora.
foto Shutterstock