Dacă primul copil se naște din dorința noastră de a deveni părinți (nu punem la socoteală sarcinile accidentale și încercările de șantaj), al doilea copil vine pe lume din alte motive. De ce vrem al doilea copil? Iată se spun viitori părinți.
Noi n-am avut frați
Am fost singuri la părinți și ne-am dorit toată copilăria să fi avut un frate sau o soră. Pe acest principiu, ne transformăm copilul în recuperatorul viselor noastre pierdute. Noi n-am făcut balet, va face el, noi n-am avut multe mașinute, va avea el 101, noi am avut o singură pereche de pantaloni, îi vom inunda lui dulapul cu haine – musai de firmă.
Să se aibă unul pe altul
Dacă va avea un frățior, copilul nostru va avea cu cine să se ajute atunci când noi nu vom mai fi. Foarte frumos. Numai că nimeni nu garantează că cei doi își vor face un prim scop în viață din a fi fiecare sprijinul celuilalt. În cele mai multe familii există gelozii între frați, care se prelungesc și se acutizează la maturitate. Chiar dacă nu e așa, iar între frați e o armonie deplină, fiecare are viața lui, interesele lui, scopurile lui, propria familie, pe care să o ocrotească și sprijine, propriii lui copii. Fratele sau sora va fi pe cu totul alt loc decât visează părinții după ce au văzut vreo comedie romantică în care o soră crește copilului celeilalte, grav bolnave sau decedate. De multe ori nu te poți baza pe propria familie la bine, darămite la rău.
Să nu rămânem singuri (copilul de rezervă)
Motivul acesta este invocat de părinții care fac și primul copil ca să aibă cine să le aducă o cană cu apă la bătrânețe. Dacă au deja un copil, își iau o măsură de prevedere, și-l fac pe al doilea. Dacă primul pleacă departe? Lor cine le mai aduce paharul cu apă? Dacă acesta este primul răspuns care îți vine în minte când ești întrebat de ce vrei al doilea copil, mai bine nu-l faci… Sincer, tu cum te-ai simți dacă ai afla că te-ai născut nu pentru că părinții te-au dorit la nebunie, ci pentru că te-au vrut drept copil de rezervă?
Vrem o pereche – fetiță și băiețel
Ne-am dori sa avem pereche, acum avem un băiat, am vrea și o fetiță. De ce? Pentru că e foarte frumos pentru noi, ca parinți, să vedem cum e să crești copii de sexe diferite: fiecare îți aduce altfel de satisfacții, altfel de bucurii. Și scăpăm și de întrebarea cum ar fi fost dacă am fi avut și o fetiță/un băiat?
Bun planul ăsta – dacă am avea garanția că al doilea va avea alt sex… Dar dacă nu ne iese? Încercăm până ne reușește, răspund amuzați unii părinți. Așa a procedat și Henric al VIII-lea, dar n-a fost nici un soț, nici un tată prea bun…
La țară se mai spune și acum că pe băiat îl faci pentru tată (probabil pe vremuri ajuta la câmp), iar fetița e pentru mama (căci ajuta la treburile casei).
Page: 1 2