Participarea activă a părinților la dezvoltarea fizică și psihică a copilului lor este foarte importantă. În primii (cel puțin 10) ani din viață, această dezvoltare este mediată de joc. Iată cum putem dezvolta prin joc creativitatea.
Creativitatea este o trăsătură complexă a personalității umane, care se bazează pe dezvoltarea celorlalte procese cognitive și este definită prin capacitatea de a realiza ceva nou (un produs, concept, o modalitate de rezolvare de probleme).
Ce se poate face cu…
Acest joc este mult mai interesant dacă este practicat cu mai mult de 3 copii și câți adulți sunt disponibili. Fiecare dintre participanți aduce din casă (sau din clasă) un obiect cât mai simplu (nu jucării complexe), care poate fi chiar orice. Un adult ține lista obiectelor aduse și fiecare copil (dar și adult) spune
cum poate folosi obiectul de pe listă altfel decât se folosește el în mod obișnuit (de exemplu: un creion poate fi riglă de trasat, sistem de prins părul în coc, mânuță pentru omul de zăpadă, catarg de corabie, semn de carte, băț pentru steag etc.).
Ce se poate face cu… (de data asta varianta desenată)
Pentru copiii mai mărișori, se dau șiruri de câte zece pătrate și triunghiuri pe care copiii trebuie să le completeze formând noi desene pornind de la aceste figuri geometrice (de exemplu, din pătrate se pot face în completare nu doar căsuțe, blocuri, roboți, plăcinte, ci și alte elemente creative la care noi încă nu ne gândim…), inițial adultul îi sugerează copilului câteva derivate de la aceste figuri geometrice, apoi îl lasă pe copil să propună noi compoziții, cât mai originale posibil. Copilul poate fi stimulat prin întrebări (oare ceva de îmbrăcat se poate face?, dar de zburat?, dar de plantat?, dar ceva greu?, ceva ușor? șamd)
Zoo pe planeta X
Copilul este rugat să confecționeze o grădină zoologică din materiale din natură (crenguțe uscate, frunze uscate, castane, ghinde etc.), în care să cazeze animale fantastice confecționate din plastilină, cu condiția ca niciun animal din grădina lui să nu semene cu un animal terestru. După ce grădina zoologică este gata și toate animalele „extraterestre au fost cazate, copilul trebuie să numească (cum dorește el) și să descrie fiecare animal și modul său de viață (cu ce se hrănește, cum se înmulțește – pui, ouă, puncte, bule de săpun sau orice alte bazaconii imaginează copilul –, unde trăiește etc.).
Naufragiatul…
Faceți un desen cu o insulă în mijlocul unei mări, solicitați copilul să decoreze insula, dar sumar, apoi să deseneze un omuleț pe insulă, cu trei obiecte pe care areușit să le ia cu el de pe navă (de exemplu, o pereche de patine, o oglindă și ață dentară) și să spună la ce ar putea să le folosească creativ, încât să se descurce până va fi salvat. Alegeți obiecte din ce în ce mai banale, încât utilizarea lor să fie mai ingenioasă.
Prietenul imaginar al prietenului meu imaginar
Este un joc ca și cel de creare de povești, pe care îl practică mulțI copii cu părinții lor – acest joc începe de la afirmația părintelui –dacă ai avea un prieten imaginar, și el ar avea la rândul lui un prieten imaginar, cum ar fi acela, unde locuiește, cum arată, ce obiceiuri are, cum e familia lui, cum se comportă, ce mâncare preferă etc.? Dacă copilul agreează jocul, puteți să îi cereți să facă o carte de povești (desenată pe un caiet cu foi veline) cu aventurile prietenului imaginar al prietenului lui imaginar. |n cazul în care copilul se proiectează pe sine și viața lui personală în aceste aventuri, limitați această proiectare și încercați să îl întrebați cum se mai poate și altfel decât așa.
Text: Cristiana Haica