Disciplina de vacanta: rasfat, dar cu masura…

Vacanta inseamna relaxare, distractie, odihna, dar este si cel mai bun prilej de a invata ceea ce nu am reusit in timpul anului, sau de a crea, de a consolida deprinderi.

Daca e vara, nu ai reguli, nici griji: totul e distractie si relaxare. „A venit vacanta si mi-e groaza – imi marturisea o mamica, „voi duce copiii la bunici, si nu vreau sa ma gandesc cum se vor intoarce de acolo.

Se va duce de rapa tot ce am construit cu greu un an intreg. Anul trecut, dupa ce i-am luat de la bunici, nu imi venea sa cred ce am adus acasa – asteptau sa li se ofere totul pe tava, ca asa face Buni.

Daca nu primeau imediat ce cereau, faceau crize cu tavalit pe jos, nu mai aveau pic de respect pentru oamenii mari, raspundeau obraznic, cel mic nu mai voia sa manance cu mana lui, cea mare manca doar la televizor…

Nu, nu vreau sa mai traiesc aceasta experinta – mi-au trebuit cateva luni sa indrept trasnaile educationale cu care au venit. „Eu, ma gandesc ce va fi la mare, la munte – unde vor dormi cu noi in camera si in pat, dupa ce abia i-am obisnuit sa doarma singuri…

In plus, culcatul la ore tarzii, desene cat cuprinde, joaca non-stop, amintiri cumparate din fiecare loc – se temea o prietena de-a mea. Hotarat lucru: vacantele sunt inventate sa „strice copiii si sa scoata din minti mamele.

Oare toate trecem prin asa ceva? Daca este o problema generala, atunci nu e chiar grav, este doar sindromul „dezmatului din vacanta de vara. Probabil ca exista specialisti care i-au dat de leac pana acum.

Eu, una, va marturisesc sincer, nu am gasit solutii cu eficienta garantata. Am tras concluzia ca este doar o afectiune izolata, generata de protectia insuficienta la luatul razna al copiilor pe perioada verii. Ce trebuie facut: imunizati adultii din familie, dar si copiii.

Cei mari si destepti nu vor pleca de la premisa ca vacanta va fi un dezastru, ci ca va fi un bun prilej de invatare (a comunicarii eficiente, a dezamorsarii conflictelor, a deprinderilor de igiena, a crearii de amintiri fascinante de familie), iar cei mici si inteligenti vor sti ca, respectandu-li-se programul, excesele sunt numai exceptii. Copilul nu se „strica niciodata singur!

  • Pe cat posibil, nu schimba rutina zilnica a copilului – orele de somn, de masa, de „lectii, de plimbare educativa – cea de observare a mediului.
  • Profita de vacanta pentru a face lucruri pentru care nu ai avut timp pe parcursul anului, ordine in jucarii, in hainute, initiere intr-o limba straina, inot.
  • Lasa-le bunicilor, odata cu copilul, si regulile „educationale si spune-le cat de mult contezi pe tactul lor pedagogic, ca acestea sa fie respectate.
  • Vacanta este un prilej de a corecta deprinderile gresite (ros unghii, enurezis) sau deprinderi neconsolidate inca (igiena personala, dormitul singur).

Are voie, n-are voie…
– Lista cu „are voie, nu are voie, ca instructiuni de folosire, va insoti copilul la orice rude ar ajunge in timpul verii. Unde-i lege, nu-i tocmeala! Dragostea inseamna si grija fata de binele fizic si psihic al copilului. Rasfatul in exces ii face, in final, rau.

– Daca mai scapam un nani tarziu in vacanta nu va muri nimeni, insa nu este firesc ca acest lucru sa devina regula trei luni de vara.

– Ii explicam copilului ca mergem la mare si camerele sunt mici, asa ca va trebui sa ne chinuim sa dormim cu totii in aceeasi incapere, insa abia asteptam sa ne intoarcem in casa noastra spatioasa, unde fiecare are camera lui.

– Programul zilnic al copilului ar trebui respectat, in mare, si in timpul vacantei – mese, activitati, somn -, pentru a nu crea un disconfort de adaptare; doar peisajul in care se desfasoara actiunea va fi diferit.

Cateva sugestii
Pentru a nu va strica acum „cetatea disciplinei construita cu truda un an intreg, aveti grija la atitudinea cu care intampinati vacanta.

Resursa de timp, de valoare, vacanta reuneste familia – imbogateste zestrea de amintiri si de experiente a copilului.

Nu cadeti nici in extrema cealalta: sa indopati copilul cu activitati doar pentru a-i furniza amintiri „minunate…

Priviti vacanta nu ca pe o intrerupere in a face lucruri cu copilul, ci ca pe un prilej de a recupera greselile de educatie.

„Greselile bunicilor care va insotesc nu sunt cele mai grave lucruri care se pot intampla unui copil.

Text: Cristiana Haica, Foto: Shutterstock.

Mai multe articole