Drepturile parintilor

Toata lumea a auzit despre drepturile copiilor. Toata lumea a auzit de indatoririle parintilor. Toti avem o serie de drepturi si indatoriri. Si stim ca drepturile sunt importante, ele regleaza si reglementeaza modul in care traim noi in societatea careia ii apartinem si, implicit, respectul pe care ni-l acordam unii altora.

Nimic nou pana aici. Insa despre drepturile parintilor, sincer, eu nu am prea auzit. Poate nu am ascultat unde trebuie. Sunt oare ele reglementate in vreun fel, formal sau informal? Atunci cand vine vorba despre drepturile parintilor, ne simtim cumva nesiguri, poate chiar usor speriati, pentru ca nu prea stim cum stam, de fapt, mai ales cand vine vorba de disciplina si setarea de limite in comportamentul copiilor. Nu cumva le incalcam lor niste drepturi?

Exista aceasta confuzie – ca drepturile copiilor ar putea, intr-un fel, sa diminueze drepturile parintilor. Insa nu trebuie sa gandim atat de exclusivist. Pentru ca drepturile parintilor nu inseamna si nu se refera la a ne exercita vointa si a obliga copilul sa faca asa cum vrem noi, parintii. Drepturile nu includ in ele constrangeri la adresa altora (copiilor). Deoarece, in mod normal, un drept al cuiva nu incalca un drept al altcuiva.

Decizii pentru propriul copil

Un drept al parintilor este acela de a-si creste copilul conform propriului sistem de valori si credinte. Cu mentiunea ca avem acest drept de a lua decizii pentru propriul copil, fara ca altcineva sa se amestece, pana la limita legala – in care binele copilului este in pericol.

Mai avem dreptul de a lua decizii pentru propriul copil in ceea ce priveste religia, educatia, disciplina, tratamentele medicale pe care le urmeaza, locul unde sa locuiasca, totul pana la limita la care aceste decizii nu duc la rele tratamente (la a nu primi educatie, la a nu primi tratament medical atunci cand e nevoie de el) sau nu incalca vreo decizie a unei curti de justitie.

30% dintre parinti au declarat ca stau de vorba zilnic cu copilul; mai mult de 20% au declarat ca vorbesc cu copilul mai mult de doua ore; in mediul rural, parintii acorda mai putin timp copilului, arata UNICEF.

Dreptul de a fi RESPECTAT

Copiii au dreptul de a fi in siguranta, de a fi tratati cu afectiune, au dreptul la educatie, la ingrijire medicala, la protectie impotriva abuzurilor, cruzimii. Dupa cum vedeti, drepturile parintilor de a decide pentru copiii lor sunt limitate la a nu incalca drepturile copilului in exercitarea lor. Pentru a-ti exercita un drept asupra copilului, nu este admis a face un abuz emotional sau fizic asupra lui.

Atunci cand se ajunge,     insa, la testarea limitelor (parintilor), copiii pot abuza la randul lor parintii, uzand de unele drepturi, pentru a obtine ceea ce doresc. Am dreptul sa…, nu poti sa ma obligi sa…, sun la Protectia Copilului… Poate ca nu auzim de la un copil mic aceste replici, insa de la un adolescent avem sanse sa le auzim. Si atunci, nu ar fi mai bine sa ne gandim cu cativa ani inainte de a fi pusi in astfel de situatii cum sa stabilim relatii normale cu propriul copil, astfel incat el sa nu ne incalce un drept fundamental al oricarui om – acela de a fi respectat?

Atunci cand testeaza limitele rabdarii parintesti, copilul trebuie sa stie ca incalca si el niste drepturi, si ca nu e singurul din casa care are drepturi. Limitele comportamentului membrilor familiei trebuie stabilite de timpuriu, nu la adolescenta. Nu pretinde ca nu admiti dintr-o data ceea ce ai permis ani de zile!