Rubeola este o boală infecţioasă ce se prezintă de regulă în copilărie.
Simptomele sale sunt de obicei destul de minore, fiind considerată o boală uşoară.
Rubeola reprezintă însă o mare problemă atunci când vorbim despre sarcină, pentru că poate da naştere unor afecţiuni tulburătoare, precum malformaţiile congenitale, dacă aceasta apare în timpul viaţii intrauterine!
Infecţia cu virusul rubeolei este destul de uşor de suportat după sarcină. Adulţii tind să reacţioneze mai zgomotos’, cu simtome precum febră, alterarea stării generale, pierderea poftei de mâncare alături de erupţia specifică, ce apare iniţial pe faţă şi se extinde ulterior pe întreg corpul. În cazul copiilor rubeola se poate prezenta sub forme foarte blânde, uneori chiar fără simptome.
Modul de transmitere al infecţiei este de regulă pe cale aeriană (atunci când vorbim, respirăm sau tuşim) dar te poţi infecta de asemenea prin contactul cu suprafeţe contaminate sau prin transmiterea sanguină. Virusul are o perioadă de incubaţie de 12-23 de zile, însă persoana infectată poate deveni contagioasă chiar şi la 3 zile după expunerea la virus. În cazul în care rubeola este transmisă de la mamă la făt, pe cale transplacentară, infeţia poate avea efecte absolut devastatoare asupra copilului.
Cele mai înfiorătoare consecinţe ale rubeolei pot fi observate în cazul infectării în viaţa intrauterină, în primele luni de sarcină. În 65 – 85% dintre cazule de infecţie în primele două luni de sarcină, aceasta produce anomalii congenitale sau chiar întreruperea spontană a sarcinii. Dacă viitoarea mamă este infectată în luna a treia există 30-35% şanse ca micuţul să sufere malformaţii unice, precum surditatea sau problemele cardiace. Efectele scad pentru luna a patra de sarcină, dar ating totuși pragul destul de mare de 10% şanse de dezvoltare a unui defect unic.’ ne spune Dr. Gherlan George, Medic Primar Boli Infecţioase în cadrul Columna Medical Center.
Aceste manifestări ale infecţiei reprezină principalul motiv pentru vaccinarea timpurie împotriva rubeolei. Aceasta se efectuează de obicei la 12 luni şi la 7 ani, având ca scop reducerea posibilităţii transmiterii rubeolei congenitale.
Dacă plănuiţi o sarcină în viitorul apropiat, Dr. Gherlan vă recomandă să verificaţi dacă în corpul dumneavoastră există anticorpi lgM sau lgG, cu ajutorul unui test serologic. În cazul în care aceştia lipsesc se va administra un rapel, dacă nu există contraindicaţii medicale. După administrarea vaccinului este recomandat să evitaţi sarcina pentru încă 3 luni.
Cel mai indicat este ca viitoarele mămici să-şi cunoască statusul imunologic anterior obţinerii sarcinii. Dacă însă acest test nu a fost efectuat, Dr. Gherlan recomancă o verificare a IgM şi IgG anti-rubeolă în săptămâna a 8-a de sarcină.
În caz de rezultat pozitiv pentru IgM, este necesară confirmarea prezenţei unei infecţii recente prin testul de aviditate IgG rubeolă. Dacă rezultatul indică o infecţie recentă, contractată în primul trimestru, se recomandă întreruperea sarcinii. Dacă însă infecţia este contractată după 12 săptămâni, întreruperea sarcinii nu mai este prima opţiune, ci testarea infecţiei la nou născut prin biopsierea vilozităţilor coriale sau amniocenteza cu PCR.