Astazi vom povesti despre Mos Craciun, un mister pe care toti credem ca il cunoastem si pe care nimeni nu isi doreste sa il cunoasca. Asa a inceput la gradi marea agitatie de Craciun.
Dar incepuse o frematare intre noi, vorbeam in secret ca vine luna decembrie si atunci vine si Mosul.
De parca nu stiam ca va veni, parca era prima oara, asa ne bucuram. Intr-o zi, cand eram la lectii, am vazut ca, brusc, holurile gradinitei erau
impodobite.
Doamna directoare asa face – impodobeste totul mai devreme. Si, normal, ca in fiecare an, apar noi avertismente – „Te vede Mosul'.
Cand i-am spus mamei ca gradinita e impodobita de Craciun, a zambit fericita mai intai, apoi a oftat putin si a zis ca spera ca Mosul sa nu fie atins de criza anul asta. Cred ca asta trebuie sa fie vreo raceala. Dar el e magic si se va face bine repede. Sunt sigur.
A doua zi, le-am spus si copiilor de temerea mamei mele, ca Mosul ar putea face „o criza' anul acesta si ei s-au speriat.
S-au gandit sa adune de acasa sirop de tuse, ceaiuri si lamaie, aspirine si Echinacea, ca sa le lase pe la geamuri inca de la Mos Nicolae, sa se trateze intre ei cei doi mosi, sa se faca bine.
Unul de la pregatitoare ne-a spus cand eram la dansuri (ca noi facem dans la gradi) ca suntem fraieri, criza nu inseamna raceala, ci ca Mosul nu va avea bani. Dar el nu stia ca Mosul nu are nevoie de bani ca sa aduca jucarii, ca le face in fabrica lui de la Polul Nord.
Si baiatul acela rau de la pregatitoare a zis – ha, nici nu exista Mos Craciun, parintii sunt Mos Craciun! I-am dat atunci un pumn in burta si i-am zis ca minte. Am simtit ca mi-l fura pe Mosul. Am vorbit cu toti copiii din clasa despre asta si am hotarat sa ii aratam acelui copil ca minte.
Citeste continuarea in revista BABY – decembrie.